Copii din flori

hyacinth12

O priveam de la fereastră cum îşi făcea loc cu coatele, din ţărână, cu copiii zgribuliţi, abia ieşiţi de sub plăpumioară, agăţaţi la piept. Soarele îşi sorbea, plictisit, cafeaua, după tejghea, lăsând norilor grija dughenei, până avea să-şi explice, în zaţ, visul de dimineaţă. Vecinele de strat îşi făceau toaleta, bârfind cu mesagerii miriapozi ai pământului de dedesubt. Încercă să-şi aşeze copiii pe scăunele, dar ei se agăţau, cu mânuţele lor mici, de duioşia maternă. Când cafeaua fierbinte îi opări limba, făcându-l să scape câteva sudalme în palmă, soarele scăpă, strănutând, câteva raze pe uşă afară şi toate breslele, care-şi întindeau marfa la vedere, se grăbiră să-i dea ‘Bună dimineaţa!’. Câţiva stropi de lumină căzură pe creştetele ondulate ale micuţilor, spălându-i pe ochi de moleşeala ruşinoasă. Zâmbete albăstrii le înfloriră pe feţe, iar mama-zambilă, cutremurându-şi mândria în săruturi pe frunte, le scăpă pe guriţă câteva picături de lapte. Mulţumind în gând soarelui, mi-am aprins o tăcere, ca după un galop pe o şa de poveste.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s