Pacatul soarelui

lava

Plang copacii in radacini,
singuratati fara vecini,
vietati de tarana oarbe si surde
se hranesc din suspin, doar pamantul aude
lacrimi dictand in intuneric secunde,
febra infernului striga cand patrunde
sarea pe rana adanca din piept
a vulcanului noptii, din taceri intelept,
adormit pe pat din fulgi de cenusa,
lava pandeste de dupa usa
clipa durerii ce rupe zagazul
din suflet de pamant si-mproasca obrazul
cerului ce-a izgonit-o-n racoare
pe ea, ibovnica fiului-soare.
Plang copacii in radacini,
singuratati fara vecini,
frunzele ii parasesc si ii condamna
la chin cand alearga cu vantul in toamna.
Poate doar fluturi din iubirea de foc
sa-i sarute pe inimi, sa ninga noroc
pe crengi care scriu pe aer povesti
despre lucruri la care nici nu gandesti.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s