Pacatul soarelui

lava

Plang copacii in radacini,
singuratati fara vecini,
vietati de tarana oarbe si surde
se hranesc din suspin, doar pamantul aude
lacrimi dictand in intuneric secunde,
febra infernului striga cand patrunde
sarea pe rana adanca din piept
a vulcanului noptii, din taceri intelept,
adormit pe pat din fulgi de cenusa,
lava pandeste de dupa usa
clipa durerii ce rupe zagazul
din suflet de pamant si-mproasca obrazul
cerului ce-a izgonit-o-n racoare
pe ea, ibovnica fiului-soare.
Plang copacii in radacini,
singuratati fara vecini,
frunzele ii parasesc si ii condamna
la chin cand alearga cu vantul in toamna.
Poate doar fluturi din iubirea de foc
sa-i sarute pe inimi, sa ninga noroc
pe crengi care scriu pe aer povesti
despre lucruri la care nici nu gandesti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s