Un copac, un dor de pădure

tree

Lasă-te cu inima pe mine,
înfige-mi rădăcinile adânc în ţărână,
deschide-ţi ochii larg, până în suflet
şi lasă pământul să ne ţină de mână.
Viermi or s-adulmece fiorul din tine,
lumina îţi va picura rouă de struguri
pe buzele crăpate la mine pe scoarţă,
seva va fugi, să se-ascundă în muguri.
Lasă-te în moartea fără spaimă,
învie-mă din nou în primăvară,
ţărânei i se face dor de mine,
aerului îi întorc respiraţia-ntr-o doară.
Frumoasele vor învârti pe deget
pojghiţe subţiri, din inimă de lemn,
tu lasă-ţi nerăbdarea-n somnul meu,
poveşti ne vor transcrie, litere mici ne cern.
Lasă-te cu inima pe mine,
copac fără de minte, dar cu suflet
şi n-am să-ţi mint nici râsul, nici durerea
şi-am să-ţi aşez eternitatea-n umblet.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s