Somnul pamanteanului trezeste monstri

robinson-crusoe-sur-mars_243925_5697

Am prostul obicei de a visa cu ochii deschisi. Un obicei pandit de fiare salbatice, gata sa atace cand pierd prea mult timp sa clipesc. Cel mai greu imi e pe trotuare. Ma lovesc de oameni. Uneori as prefera sa ma lovesc de stalpi, durerea de a purta pe cap o frunte insarcinata m-ar fugari inapoi in realitate. Femeile strang din buze si ma imping fara grija ca as putea ateriza in fata unei masini. Barbatii ma imbratiseaza si-mi zambesc. Cei mai multi cred ca e un truc de femeie emancipata si se cauta in buzunare sa vada daca nu impart cu ei numarul de telefon. Copiii sunt singurii care ma iarta, razand cu mine, jucandu-ne de-a v-ati ascunselea intr-o mirare. Apoi ma imita cu un aer batranicios spre disperarea parintilor. Asa s-a intamplat cand acordand remiza unor ganduri care ma bantuiau de ceva vreme m-am trezit intr-un autobuz din care toti calatorii coborasera si probabil si soferul avea sa dea bir cu fugitii la statia de final. Am incremenit cu ochii pe geam, astea nu erau drumuri ci Cai Lactee si desi imi aduceam inca aminte de pe ce planeta eram, habar n-aveam cand am ridicat bariera Timpului. M-oi fi lovit de ea si s-a ridicat in eroare, am trecut pe dedesub sau era ingropata in acelasi sant cu tevile de gaz si fibra optica a internetului si pasisem pe ea cu nebagare de seama. Am strigat la sofer ca sa ma asigur ca nu e vreun robot japonez sau vreun cyborg in pauza dintre doua filmari. Cand i-am vazut barba alba si cearceaful pana la slapi, se vede treaba ca numai pe Pamant exista reguli de circulatie, mi-a venit sa rad. Intotdeauna crezusem ca Dumnezeu e prea ocupat ca sa auda ce prostii scot eu pe gura si cand colo dumnealui acorda si burse. Il intreb in saga cum de m-a luat fara sa platesc bilet. A ramas pe ganduri cateva minute fredonand o oroare de cantec fara nicio melodicitate. N-am indraznit sa intreb daca era limbaj extraterestru sau jazz stelar, nu cata vreme tinea mana pe volan. A oprit autobuzul care ca si ratele care ma duceau la bunica-mea la tara avea motocei atarnati de oglinda. M-am uitat pe geam sa vad cum arata Raiul … nimic. Era un mare Nimic.
– Ce-i asta, planeta Marte?
A ras pana i s-a incretit caftanul pe burta si cand ma asteptam mai putin m-a prins de maneca si m-a impins fara ceremonie afara din autobuz. M-a aruncat ca pe un sac de cartofi.
– Statia se suspenda pana la ganduri mai bune, mi-a aruncat pe nas dupa care dus a fost. Si el si harbul de transport in comun. In urma lor a ramas un nor inecacios de praf, sa fiu a dracului ca nici Dumnezeu nu dadea 2 lei pe poluare.
Nu era niciun indicator la vedere, nicio placuta multilingva, niciun program de Sarbatori cu deviatie spre metrou. Dincolo de toate asteptarile nu era nimic.
Sunt o mare norocoasa, mi-am zis. Pe Pamant se inventasera deja Focul, Roata si Telefonul mobil. Pe planeta asta Dumnezeu isi incercase putin mana si n-ajunsese inca la capitolul cu Adam.
Am gasit vreo doua maimute care m-au ajutat sa strang vreascuri de foc si carora le-am dat certificat verbal de absolvire a scolii primare dupa ce am vazut cum le sticlesc ochii cand bateam pietrele sa fac focul. Minereurile de fier le-am descoperit din prima, alunecam de cate ori treceam peste ele si cand ma impiedicam durea al dracului. M-am fript la degete cat am topit niscaiva sa-mi fac ciocan si cuie si inafara de frunze de bananier n-aveam alti plasturi.
Concepusem chiar si un calendar, nefiind aroganta pornisem de la minus 2 in caz ca Dumnezeu se hotara sa-l trimita si pe Isus. Scriam cu zeama de visine. N-avusesem destul curaj sa le gust, multe feluri de cirese si alte bace erau otravitoare si pe Pamant asa ca le-am stors sa fac rost de cerneala. Cand nu calcam pe minereuri, calcam pe cartofi – cuiburi de barabule mai exact, caci erau atat de multe incat am fost convinsa ca nimerisem in acea parte a planetei care avea sa se numeasca peste cateva mii de ani Bucovina2. Ce m-a frapat totusi a fost lipsa totala de caini si pisici. Avand in vedere abundenta lor pe Facebook trag un semnal de alarma ca a fost depopulat fortat Universul si urmarile pot fi dintre cele mai grave. Cine nu s-a temut de Virginia Woolf s-ar putea sa dezvolte o fobie vis-à-vis de sobolanii universali. Nici la bufnite nu stam prea bine.
Dupa vreo luna, desi nu aveam nicio dovada ca si acolo existau anotimpuri, mi-am incropit o coliba. Pentru ca nici pe Pamant nu fusesem foarte priceputa la tesut, cusut si impletit am facut actul de proprietate pe o frunza de brusture cufundata in var. Uluitor totusi ca stampila a fost pusa de Forta Arhimedica.
Aveam adresa, botezasem strada cu numele unui dusman de calitate ca sa-mi mentin vigilenta treaza. Am mai facut ceva insemnari in jurnalul eco, deci biodegradabil, ceea ce ma facea sa cred ca misiunea mea era departe de a lua sfarsit. Trebuia sa trec la productia de papirus, sa ma apuc de fabricarea laptop-urilor si ipad-urile iesea din discutie. Ca sa respectam traditia intai trebuiau ademeniti romii la fier vechi, apoi hackerii la circuite noi.
Pe alte planete, ceea ce pe Pamant pare complicat devine si mai complicat. Iar eu n-aveam de gand sa stau indeajuns incat sa pun bazele Natiunilor Unite. Dupa vreun an nici Adam nu ma deranjase desi asistasem la vreo 4 eclipse solare, semn ca Dumnezeu mai si motaia cand uita sa-si bea cafeaua. Pe post de Luna erau 3 sateliti asa ca ma zapacisem scriind cronica pentru Luna Noua si asteptand-o sa genereze un nou inceput sau ce semnificatie o fi avand in horoscopul astrologilor de alta limba. Dupa ce am terminat de cantat toate cantecele pe care le mai tineam minte mi-am facut o trupa cu niste cercopiteci tobosari. Am turnat pe retine inocente cateva scene cu Marilyn Monroe, chiar si putin din Casablanca folosindu-ma de un copac caruia nereusind sa-i imprumut alura lui Humphrey Bogart i-am scrijelit numele inconjurandu-l cu inimioare doborate de sageti. A ramas in istoria planetei ca primul mare Idol urmarit de groupie. Desi nu am facut comert cu bilete la intrare toate animalele prezente au adus cate ceva de-ale gurii la schimb cu gramajoarele de popcorn care le asteptau in copaie. Apoi am obosit. Aveam nevoie sa plec in concediu.
Mi-am pregatit un rucsac din produse cu clorofila, l-am umplut cu o dieta sanatoasa de fructe si legume dupa care m-am asezat la Masa Tacerii, pe care o plagiasem in statia de autobuz. Nu stiu pe ce planeta bantuie Maestrul Brancusi dar unde domiciliam eu ca proprietareasa nu se inventasera inca salile de judecata. Minune sau coincidenta, cat incercam sa-mi dau cu parerea cum as putea calcula ora uitandu-ma piezis la noul Soare, a aparut autobuzul. La volan era Sfanta Ana. Mi s-ar fi parut mai nimerit sa fi fost Vineri, Sfanta Vineri.
– Ai permis? m-a intrebat repezit.
– N-am.
– Foarte bine, ia cheia si dispari, cand il gasesti pe Gagarin sa te intorci ca a promis Dumnezeu ca da recompensa. Desi, sa ma ierte PreaInaltul, dar cred ca l-a mancat o gaura neagra, ca urat mai ragaie.
Cel mai usor a fost sa pornesc autobuzul, cel mai greu a fost sa-l domolesc cand a luat-o razna si-si facea de cap cu cutia de viteze. Ne-am izbit de un stalp cat o coada de cometa in timp ce eu si frana faceam skandenberg pe volan. Cand m-am dat jos sa vad in ce culoare mai lumineaza farurile un domn cu un medalion New-Age, o chestie gen stetoscop, sarea in sus de bucurie strigand unui inger in halat de baie sa sune la politie. Imi fusese frica ca ma depusesera la morga de la NASA in drum spre cavoul extraterestrilor. Am inchis ochii multumita. Pe sub gene s-a strecurat zambaret Dumnezeu:
– Fiule, sa-mi dai un telefon inainte de a te pune astia sa joci in Star Wars ca sa evitam coliziunile.
– Coliziunile? am urlat in timp ce la o oarecare latitudine a pantalonilor o faptura sub acoperire s-a ridicat pe varfuri sa-mi dea buna dimineata. Pentru o vreme aveam sa scap de migrenele datorate gravitatiei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s