Poarta sărutului – live

kiss 5

Mirosea a mentă. Înotam cu toate simţurile prin pielea lui, în timp ce-i presăram săruturi mici pe bărbie. Sub pleoapele grele, ochii, îmbătaţi cu apă chioară, aruncau cu vopsea în toate direcţiile, iar genele, care aveau oroare de risipă, periau nebunia în curcubeu. Trepidam deja, imaginându-mi focurile de artificii când aveam să găsesc sacul cu bani, dar m-am trezit ca o mâţă zgribulită, în ploaie. Împingându-mă la distanţă de-un braţ, mi-a spuse, ofilit:
– Săruţi ca-n filme, eu nu mă încurc cu virgine. Mama mi-a spus să mă feresc de fete ca tine, că imediat vă apucaţi să faceţi copii şi, cât ai clipi, mă strânge o verighetă de deget.
– Şi mie mi-a spus mama să nu mai fumez mentolate, ca menta constipă.

O perioadă mi-am pierdut interesul, mâncam la cantină, iar hormonii îşi odihneau pântecele, blazaţi. Apoi primăvara a dat iama prin Regie. Magnolii, aveam numai vreo două, şi pupături peste tot … Când toată lumea se dezbrăca de paltoane, începea asortarea parpalacelor, ca să nu moară nimeni de frig în tranziţie. Vara era fierbinte în Bucureşti, dar mare parte o petreceam învăţând, apoi plecam acasă.
Cu prima ploaie mi-a venit ideea să mă apuc de cercetare. Aveam multe prietene în anii terminali, aşa că, fără să fie nevoie de vreo sclifoseală, le-am întrebat pe şleau dacă nu ştiau vreo curvă. Au râs mai bine de o jumătate de oră, timp în care şi-au ţinut arătătoarele îndreptate înspre mine. Am dar fuga la oglindă, convinsă că luasem pe mine, din greşeală, un exterior înşelător. Când s-au mai potolit şi au dat foc pipei păcii, şi-au făcut loc, printre sarcasmele rotocoalelor de fum, şi câteva vorbe înţelepte:
– Bine că nu ai aruncat întrebarea într-un cămin de băieţi, ţi-ar fi spus că toate suntem curve. Şi, pentru că murim de curiozitate, o să te întrebăm direct, intenţionezi să te policalifici, ai nevoie de bani?
– Ah, nu, vreau să mă înveţe să sărut …
– Mare brânză, te învăţăm noi!
– Mulţumesc, dar nu sunt interesată de stilul clasic …
– Stilul clasic? Ce-avem noi aicea, o tâmpită sau o cunoscătoare?
A fost nevoie să le povestesc toată tărăşenia. Începuseră să mă plictisească hohotele lor de râs … Cu vinovăţie, mărturisesc că după aceea mi-a părut rău pentru mentolat, la câte bezele deocheate îi trimiteau fetele de câte ori se întâmpla să-l întâlnească …
Când s-au potolit, îndeajuns cât să-şi mai aprindă o ţigară, mi-au spus că ştiau exact de cine aveam nevoie. Mirela era colegă cu ele şi susţinea că prietenul ei era ăl mai mare expert în pupături, din câţi existaseră vreodată. Am aranjat un seminar. De emoţie, m-am spălat pe dinţi de vreo 5 ori şi am înghiţit şi nişte pastă, din prea mult zel. Tânărul absolvise cu un an înainte facultatea şi, ca sa destindă atmosfera, ne-a povestit, puţin, despre amărăciunea de a fi inginer stagiar la o fabrică de confecţii. Nu mai era nevoie să cer şi o a doua opinie.

Fetele mi-au făcut galerie, încurajându-mă de pe margine. La început am crezut că aveam să leşin. Omul chiar îşi dăduse masteratul! 

A doua zi m-am trezit cu el şi o geantă sport la uşă. De ceva vreme simţise că relaţia lui cu Mirela se împotmolise, dar parcă nu avusese curaj, Acum apărusem eu şi un nou imbold spre fericire.
– Vreti să mă înfiaţi?
Altul care râs mai bine de o jumătate de oră! După ce s-a mai potolit şi şi-a aprins o ţigară, l-am întrebat dacă nu avea ceva de mâncare prin geantă. În cămine, pe lângă inechităţi hormonale, cel mai mare borfaş era foamea. Mişunam ca şobolanii, dibuind feliile de pâine, de la cantină, chiar şi cu ochii închişi.
Mi-a propus 3 conserve de carne, 2 de peşte, o rotiţă de caşcaval şi o pâine la tavă, dacă acceptam să fiu noua lui prietenă. Abia atunci am apucat să zăresc, peste umărul lui, ridurile de protest ale Mirelei, care înjura mai urât decât un birjar. Asta era una din marile diferenţe dintre Regie şi pension, făcând abstracţie de faptul că era locuită, în comun, atât de fete cât şi de băieţi, se înjura. Se înjura mult şi la orice oră. Se înjura şi în somn.
Dupa ce l-a pocnit, peste cap, cu două volume de lecturi suplimentare, a dat ochii cu mine:
– Curvo!
După care l-a tras după ea, bodogănind. Am strigat după ei, uitaseră bagajul. Tânărul a scos o conservă de peşte, mi-a pus-o în palmă şi, bătându-mă uşurel pe cap, ca să-mi închidă gura, a plecat după Mirela, murmurând:
– Pentru deranj …

Înainte de a-i da o lecţie nemernicului meu de ex, aveam nevoie de puţină practică. Crişan repeta anul. Îl refuzasem când mă invitase la film, era drăguţ, dar un pic cam gras în gândire. De când devenisem semi-expertă în pupături, parcă devenisem şi un pic mai înţelegătoare. L-am auzit comentând un film ce rula la Cinematecă şi m-am arătat interesată. Fantastic cât de mult ţi se îmbunătăţeşte stilul de viaţă, când îţi declari sărutul francofon! După vizionare, în drum spre Regie, împinşi de la spate de calităţile melifere ale teilor, am ajuns şi la scena sărutului, undeva pe cheiul Dâmboviţei, între două poduri. Crişan mirosea a lămâie. Fruct cu proprietăţi astringente. Nici n-am apucat să-mi fac încălzirea, că m-am trezit împinsă, fără ceremonie de decernare a medaliilor:
– Dumnezeule, săruţi ca o curvă!
– De unde ştii?
Nu realizasem până atunci că şi ochii îi erau rotofei. Chiar nu înţelegeam unde greşisem. De fapt urmasem instrucţiunile cuvânt cu cuvânt.
– Ţi-ai înfipt un picior între ale mele!
Am avut senzaţia că urla, deşi m-a asigurat că vorbea în şoaptă.
Cred că încercasem să-mi satisfac stagiatura pe un eşantion greşit de populaţie.

Au urmat şi alte eşecuri. Sprijinisem, în unghi ascuţit, o talpă pe un şold îngust, de oboseala cred, dar o unghie mi s-a agăţat într-o gaică, alta s-a rupt printre nişte nasturi, începusem să pierd controlul, iar terminaţiile îşi făceau de cap. Hotărâsem să mă întorc la cariera mea hollywood-iană, pentru că idioţii uitau, în momentele cheie, cum mă cheamă şi când îi apucau pandaliile strigau baritonal ‘curvă’, după care ieşeau din viaţa mea, fără vreo altă formă de salut. Ce ajunsese limba română … o minimală!

Aproape. Când să fi zis şi eu ‘hop’, în traducere liberă ‘stop’, a bătut cineva la uşă. Am deschis … sprijinit în tocuri, un haidamac îşi lăţise bucuria pe faţă, atât de tare încât dinţii aproape că îi intrau în ureche!
– Tu eşti experta?
– Dacă vorbim despre rezistenţa materialelor, uită! Tocmai am picat parţialul …
N-aş fi crezut că şi bărbaţii îşi dau ochii peste cap, când fac pe-a deştepţii. Ăsta era la fel de ciudat.
– Vorbesc de pupături, păpuşico, muah, muah! După cum pupa aerul, ştia mai bine ca mine din ce parte bătea vântul. M-am repezit la intrarea în cămin, să văd dacă nu-mi pusese cineva anunţ că dădeam meditaţii. Când m-am întors, l-am găsit fierbându-şi cafeaua.
– Sunt îndrăgostit de profa de franceză, şi-a început povestea, în timp ce salva caimacul. Vreau s-o invit la un film şi s-o dau gata de la prima întâlnire …

Faptele bune chiar pot schimba vieţi … După o lună s-a transferat la limba spaniolă. Hola!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s