O înmormântare şi-o nuntă gândită în Rai

2 boys 1 girl

Hans era mut. Janos era orb. Amândoi mulţumeau zilnic unui Dumnezeu la întâmplare, din adâncul minţii lor strălucite, dar efemere şi neapărat catolice, mai catolică decât Papa. Copilăriseră dimpreună cu Ana, care era surdă.
Janos şi Hans erau muzica Anei.
Janos şi Ana erau cuvântul lui Hans.
Hans şi Ana erau culorile lui Janos.
Împreună rezolvaseră puzzle-ul complicat care era mediul înconjurător, la modul satisfăcător. Mistere încă se mai lăsau adulmecate, imprimând pieselor o mişcare oscilatorie, un echilibru electro-dinamic.
O dimineaţă de duminică, o biruinţă a florii asupra cerului mohorât, îi găsi, devreme, în bucătărie. Geamurile, deschise larg, acceptaseră peşcheş ca să lase câteva raze de soare să ciupească firimituri din feliile de pâine cu unt şi dulceaţă, încropite de Ana. Hans citea ziarul. Janos zăcea pe fotoliu, îmbrăţişat cu chitara, făcând-o să chicotească, când o gâdila la strune. Ana se feliase în aroma cafelei, lâncezind ca o pisică persană în aşteptarea caimacului. Hans o bătu uşurel pe umăr, prinzând-o tandru de talie când tresări speriată, şi-i arătă un articol din ziar pe care îl însemnase cu pix roşu şi pe care voia să-l împartă cu ea şi cu Janos. Ana turnă cafeaua în ceştile cuminţi, îl aduse, de mână, pe Janos şi-i aranjă drăgăstos câteva fire de păr, zăpăcite, în timp ce-l aşeza pe taburet. Pentru câteva clipe se auzi doar clinchetul fericit al linguriţelor, mare amatoare de zahăr, şi piţigăiala unei vrăbiuţe cu chef de ceartă. Apoi glasul Anei făcu pereţii bucătăriei să freamăte îndrăgostiţi. Ana avea glas de catifea şi dantele, de noapte pedepsită să zacă, încinsă în licărul stelelor. Hans şi Janos o iubiseră de la prima silabă. Janos gândea că Dumnezeu îi luase auzul ca s-o ferească de păcatul iubirii de sine, de oroarea Narcis-ului, care ar fi devorat sufletul ei plăpând, de femeie. Din turla bisericii, ornicul împlântat de enoriaşi, să-l certe pe Dumnezeu, dădu glas nemulţumirii de a îngropa, fără pâine şi vin, încă o oră. Era 10, încă dimineaţă, dar la vârstă matură, când poftea la iubitul amiezii. Bătăile îşi găsiseră ecoul dincolo de uşa ce furase viaţa din coasta unui nuc. Janos se-ncruntă, ca de-o presimţire. Hans lăsă glasul Anei să curgă la vale şi hotărî să scape de musafir, pe înţelesul lui. Clanţa îi fu smulsă din mână, când doi ofiţeri de poliţie, cu legitimaţii obraznice, ce-i atentau la spaţiul personal, năvăliră în casă.
– Ana Mănescu?
Hans îi opri cu semne nervoase. Poliţiştii dădură din mâini, dezinteresaţi şi, ca nişte câini dresaţi să urmarească privirea, dădură de perete uşa de la bucătărie.
– Ana Mănescu eşti arestată pentru bigamie! Doamnă, aveţi dreptul să … Ana Mănescu!!! ridică vocea poliţistul cu chef de vorbă, rupând în bucăţi somnul dulce în care se cufundase aerul, încălzit de glasul de leagăn al femeii.
– Ana nu aude, se răsti Janos. Despre ce bigamie vorbiţi? Ana a stat tot timpul aici, cu noi …
– Având în vedere că sunteţi doi, aici pare să fie problema!
Ana fu dusă în arest. Hans şi Janos urmară cortegiul de poliţişti flecari, binecuvântându-l încă o dată pe Dumnezeu, că-i mutilase urechile. Din declaraţii adevărul zâmbi trist, cu gâtul inflamat de răceală. Toţi trei admiseseră că se iubeau şi întreţineau relaţii lipsite de egoism şi gelozie, că nu puteau trăi unul fără ceilalţi, că nu ştiau că dincolo de pragul casei lor fuseseră depistate mai multe feluri de orientare sexuală.
În sala de judecată au refuzat avocaţii din oficiu, comunicarea eşuase. Pe bani grei şi cu mari eforturi, fuseseră aduşi cei mai buni interpreţi de limbaj al semnelor, să-i asiste. Hans, Janos şi Ana aveau propriul lor limbaj, transmis de la unul la celălalt. Janos nu înţelegea lumea decât prin glasul Anei, Ana cânta în mâinile lui Hans, iar Hans fremăta sunete pe corzile Anei. Toţi trei erau rupţi de realitate şi atârnau ca nişte ciucuri deşiraţi, de colţul feţei de masă. Judecătorul, căruia i se născuse în acea dimineaţă primul nepot, a recomandat asistenţă medicală permanentă, dar, la cererea procurorului, au fost izolaţi în trei ospicii diferite. La câteva nopţi distanţă, geamul lăsat vraişte în bucătăria lor cochetă, a fost închis, cu obidă, de vânt. În trei ospicii uitate de oamenii sănătoşi Hans, Janos şi Ana şi-au aninat viaţa fără sens de capete de cearceaf îngălbenite de înălbitori nemiloşi.
Între timp, madam Ioanide, proprietareasa de drept a celor trei neuroni, se răsfăţa în aşternuturi, în braţele amantului, poftind la o găletuşă cu îngheţată de ciocolată şi vanilie. Mâna bărbatului o mângâia absent când sânii grei tresăriră, fluturând cearceaful. Interfonul îşi găsise taman atunci să deranjeze! Bărbatul o privi intrigat şi, deşi se hotărâse să ignore soneria, femeia, uşor ameţită, a apăsat butonul, dar nu a mai apucat să întrebe cine nu avea altceva mai bun de făcut duminica dimineaţa, vocea neplăcută, ca un ulei rânced, a lui bărbatu-său transpiră în cameră, anunţând că pierduse avionul spre Cluj, unde trebuia să ţină o conferinţă şi apucase să amâne în ultimul moment întâlnirea, pentru săptămâna următoare. Amantul, prieten din copilarie cu titularul de drept, a făcut un stop cardiac, iar madam Ioanide s-a felicitat, în gând, că încă mai avea îndemânarea, de vitrinieră, de a îmbrăca rapid manechine.
Înmormântarea a adus împreună neamuri, prieteni, vecini, curioşi şi cerşetori. Familia Ioanide, care ajutase ca pentru unul de-al lor, susţinea, de umeri, văduva. Cerşetorii priveau cu jind la coliva acoperită cu pesmet şi ciocolată, la prosoapele mari, pluşate şi la colacii rumeniţi, care-şi băteau joc de stăpânirea de sine a salivei. Pe neuroni nu i-a plâns nimeni, niciodată.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s