Gura leului din grădina ateului

gura leului

Prinţul bondar dichisea în oglindă
pântec impunător, în mantie de-albină,
de când se ridicase, dinastic, la putere,
primea zilnic polen şi ofrande de miere,
îi mai plăcea, ades, Măriei-sale
să tragă cu urechea la zumzăit de coridoare.
Aşa află, în miez de noapte furtunoasă,
că dintre toate gura-leului, deşi nu cea frumoasă,
era cea mai renumită amantă din grădină,
ţinută-n lux de gâze, păzită de verbină.
La feţe-mpărăteşti curiozitatea este
motiv de râs la crâşmă şi pildă de poveste,
dar Prinţul nu dădea atenţie, nici gând,
prostimii şi sună din clopoţel de vânt,
albine hărnicuţe veniră să-l gătească
şi pregătiră-n grabă caleaşca-mpărătească.
Ăst timp, Contesa gura-leului seduse
un fluture, ce-ncercase să-i vândă ruj de buze,
Prinţul păşi cu pompă, făcând în adunare
loc, cât să i se facă din ochi de flori cărare.
Contesa-l măsură din cap până-n conduri,
clipi lasciv din gene, cutremură din nuri,
Prinţul, cuprins de friguri cu nume de dorinţă,
se-mpiedică-n orgoliu şi-l prinse o catrinţă,
aflată-n slujba gurii de leu, neam de brotac,
şi-l duse în urale, pe sus, până-n iatac,
Contesa zăvorî porţile până-n dimineaţă,
Prinţul abia atunci mai fu văzut la faţă,
un zâmbet larg îi înşira steluţe pe mustaţă,
coroana îşi găsise stăpâna, pe o viaţă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s