Miss ‘Ciupeste-ma de pensie’

red lips

Aveam 35 singuri, insotiti pe ici pe colo de cate o naluca. Aur de verigheta nu gasisem la capatul curcubeului, poate si din cauza ca acuarelelor de la librarie le era frica de apa. Dorintele acuarelelor necesita mai putin efort din partea lui Dumnezeu asa ca a trebuit sa ma ocup singura de limonada, fusesera niste ani ai naibii de secetosi.
Locuiam pe acelasi palier cu tanti Zenovia si de dorul babelor de altadata mai adoptasem vreo cinci de la etajele vecine. Tanti Zenovia se trezea dis de dimineata si imi lasa lapte la usa, uneori ma trezea cu biscuiti calzi, ‘acusica scosi din cuptor’. Eram in concediu si ca macar cu odihna sa ma gasesc in convergenta gateau babele pentru mine. Ma incurajau sa lenevesc in asternuturi citindu-i cafelei povesti cu arome de iubiri pierdute. Sambata insa tanti Zenovia a folosit cheia situatiilor de urgenta si a luat la rost cafeaua ca ma tinea de vorba pana tarziu in noapte. Fremata plina de vesti, puteam sa jur ca soarele anumit ii impletise o coronita de raze ca sa ma caiesc ca uitasem sa spun rugaciunea de seara. Batrana trase cearceaful de pe mine si ma alunga la baie.
– Hai fuguta ca omleta-i gata si se sleieste rece.
– Cu cabanos?
– Cabanos, cascaval si rosii de gradina. Marta numai ce pudreaza cu zahar un chec cu nuci.
Ce de bunatati! Sub dus ma simteam ca o privighetoare. Nota de plata cu tot cu bacsis si scenografie a venit dupa cateva guri de cafea, la priveghiul primei tigari a zilei.
– Sa te imbraci frumos, diseara avem concurs de Miss la clubul pensionarilor.
– Miss?
– Ma rog, doar nu era sa scriem pe fluturasi Baba-Oarba ca sala are capacitate mica.
– Vreti sa prezint eu?
– Nu draguto, de asta se ocupa Romica, tu faci parte din juriu. Tu, Aurel ca a fost director de scoala si un nepot de-al lui Jorj, profesor de pian.
– Pe mine m-ati luat de mila sau mai sunt si cazuri de gripa?
– Sincera sa fiu eu ma gandeam sa te inscriu pe lista de arbitrate, dar Marta crede ca ar fi fost concurenta neloiala.
Zau ca ma simteam ca o zana …
La ora sase ne-am dat intalnire pe palier. Puteam sa jur ca peretii stranutau de la mirosul greu de parfum. Socul avea insa sa vina ca o lovitura de bici. Toate erau rujate cu rosu aprins asortat la lacul de unghii. Aratau ca niste cocote. Invatata cu ele sa arboreze o eleganta discreta aproape m-am intors din drum sa dau o vodca pe gat. Plus mirosul de parfum care abuza deja tencuiala.
La club m-au plasat la masa juriului si au plecat sa-si traga pe ele costumele de scena. Speram ca Dumnezeu isi petrecea seara in familie si nu scapase din maini telecomanda. Domnul Aurel impartea pe sub masa o zmeurata cu nepotul pianist. Niciunul nu parea fericit.
Sala era plina de oameni de varsta a treia care se comportau adolescentin. Nea Ilie care tinea sifoneria m-a ajutat sa ma asez pe scaunul liber de langa nepot si mi-a oferit un buchetel de margarete.
– Sper ca petalele sa iasa la numar, a aruncat peste umar inainte de a disparea dupa cortina.
Eram un caz social.
Nepotul era usor cherchelit. M-a privit fara sa scoata o vorba vreo cinci minute dupa care mi-a varat sub nas un pahar de bautura.
– Sa treci cu bine peste proba de costume de baie.
Aproape ca am varsat zmeurata pe fusta rozie atat de tare mi-a luat-o mana razna.
Din fericire pentru sanatatea noastra mintala probele au fost:
– Relatii internationale pe repede inainte
– Freud, conflictul dintre Eu si nepasarea din Eu
– Ikebana, origami si ganduri haiku
iar departajarea s-a facut pe amintiri din sonetele lui Shakespeare.
Eu si nepotul am dat note maxime tuturor pentru ca eram depasiti in eruditie. Domnul Aurel a fost atent si cum cadea accentul. Babele se imbracasera cu fuste deasupra genunchiului si maieuri cu paiete in culorile catorva drapele europene. S-a fluierat si s-a aplaudat in cinci limbi straine. Seara s-a incheiat cu incoronarea Martei cu titlul de ‘Miss Cunosc dar nu te mai recunosc’ iar tanti Zenovia a strans pupaturile de popularitate. A urmat o repriza de dans. Eu si nepotul nu ne-am dezlipit de blues pentru ca fara sustinere am fi zacut lati la podea.
Babele au conchis ca targetul serii a fost atins. Au atras in club niste violoncele si un contrabas care aveau chef de jazz joia. Eu si nepotul aveam cu cine sa mergem la film.
Toata viata mi-a fost urmarita si a beneficiat de amestecul in treburile interne al mai multor generatii de babe. Nu stiu daca pot sa fac diferenta intre ingeri si demoni, nu a fost genul de ajutor care astepta sa multumesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s