Vine în vârful picioarelor, curmă somnul covoarelor, trezește în mine, persuasiv și discret, un dor de îmbrățișarea pașilor de balet, se roteşte pe poante, se-nclină pe-o parte, umbra îi prinde aplecarea pe spate, se lasă pe-un gând, pe obraz, pe sărut, ia pene din zborul de împrumut, când mâinile-și arcuieşte aproape îmi pare că ia din lumină și nimb, și culoare, dansul ne părăsește, obosit, împlinit, infinitul se-ascunde în clipa ce m-a iubit.
