Vine în vârful picioarelor,
curmă somnul covoarelor,
trezește în mine, persuasiv și discret,
un dor de îmbrățișarea pașilor de balet,
se roteşte pe poante, se-nclină pe-o parte,
umbra îi prinde aplecarea pe spate,
se lasă pe-un gând, pe obraz, pe sărut,
ia pene din zborul de împrumut,
când mâinile-și arcuieşte aproape îmi pare
că ia din lumină și nimb, și culoare,
dansul ne părăsește, obosit, împlinit,
infinitul se-ascunde în clipa ce m-a iubit.
Reclame
