Portret de dac

decebal

Pentru ca nu i-am gasit acasa pe draci
a trebuit sa ma multumesc c-un interviu cu daci.
– De cate ori ii cotropeati pe romani?
– In fiecare zi, ne permiteam, aveam bani,
dar ca sa economisim fosile pentru petrol
ii paruiam la noi pe tapsanul gol,
noi am spus primii ca drumurile duc la Roma
ca sa-i pacalim pe altii ce umblau aidoma
cu noi dupa emancipatele femei romane
care serveau vinul in togi diafane,
dar se lasau seduse de filosofi
nu de noi-importatori timpurii de cartofi.
Pai cine mai avea ca noi barza
cand ei abia silabiseau vitel la amiaza?
De viezure nici nu mai vorbim,
ochi migdalati ce apar din senin
si nu-s vicleni ca cei de pisica,
noua animalele ne stiu de frica,
neam cu faima de vajnici barbati,
lupii ne suiera-n drapel, suntem frati,
dar purtam in suflet si gingasie
pentru femeia care stie sa tie
pe umeri si casa si-un snop de copii
cat suntem plecati in cronici de vitejii
si asteapta in prag cu cataplasme
de frunze de varza ce ca in basme
iau durerea din picioare-obosite
si oblojesc burtile noastre lihnite.
Pentru ele furam albinelor mierea
sa-si pomadeze buzele, pielea,
sa bata sub talpi vinul din strugure
inima dacului pe-nserat sa o tulbure,
sa-i duca in suflet blandetea din oi
pana Zamolxe pregateste-alt razboi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s