Nervi stravechi

storm-ravaged-ship-vladimir-bibikov

‘Storm ravaged ship’ by Vladimir Bibikov

 

Griji marunte
il aduc pe punte,
nori barbati aduna
oastea de furtuna,
batranul matelot
pretinde ca-i schiop,
sub petecul de piele
in ochi ii joaca a rele
un licar de trufie,
razboi atunci sa fie!
Aerul nevricos
tremura neputincios,
norii se-mbrancesc
si-n tunete strivesc
tacerea, de pe cer
implanta un fulger
in apele inca calme,
se aud mocnit sudalme,
soldati se grupeaza in valuri,
emisari duc veste pe maluri,
batranul priveste ingandurat
mersul corabiei leganat,
frumoasa e motivul fara sa stie
al invidiei izvorate-n stihie,
negura firii vrea sa desparta
omul de visul de-a merge pe apa,
vantul trage de umeri batrani,
marinarul se prinde de carma cu maini
sigure, corabia zvacneste
dar nu se lasa doborata hoteste,
furtuna ii prinde in vartej vuind,
le tulbura mintile, ii lasa icnind,
din adancuri grenade de apa
se-arunca pe punte, moartea asteapta,
soldatii ataca cu lancii pe sub scuturi,
matelotul istovit se-agata de ganduri
zbatand pana in ultima clipa
grija frumoasei, de pe-o aripa
de inger in noapte coboara
o liniste, un sfarsit cu inima usoara,
seninul trist isi dezmorteste
degetele de lumina in timp ce priveste
corabia ce pluteste pe carare de vis,
batranul de bratele uitarii cuprins.
In urma lor cade cortina,
marea nu-si recunoaste nici acum vina.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s