Doare dor

Îmi freamătă-n lacrimi amintirile verzi, din vremea când alergam îndrăgostiţi prin livezi, picioarele se-mpiedicau în iarba înaltă, dorinţe tinere ardeau tăciuni vii sub talpă, mă-mbrăţişai laolaltă cu lemnul de măr, îmi puneai margarete şi săruturi în păr, mă lăsam să-ţi alunec pe frunze de prun, visam, în privirea ta, amorul nebun, nu mai ştiam de … Mai mult Doare dor

Fructă-mă

Fructă-mă nectaru-mă, pe ram copt aruncă-mă, de coji vii dezbracă-mă, pe dinţi goi risipă-mă, gustă-mă, înfruptă-mă, până-n sâmburi muşcă-mă, lasă-mă  pe ochi frumoşi, să-nchid lacrimi de zemoşi, ţine-mă, aromă vie, sub limbă, o veşnicie.

Sub cruce, vii

Picoteam pe canapea, mângâindu-mi blând burtica, când, ciocănind încă la uşă, îmi zâmbi-n vizor bunica. – Ştie mama unde eşti sau îmi umbli, iar, hai-hui? În geantă dădea din aripi şi piuia flămând un pui. – Las-o-n gând pe maică-ta, ne descurcăm noi amândouă, te ajut la cozonac şi să vopseşti şi nişte ouă. – … Mai mult Sub cruce, vii

Filozofăreala cu perciuni

Universul e rotund, viaţa şi sufletul lui Dumnezeu sunt nişte sfere. Lumea e rotundă. Planetele sunt rotunde. Deformate, uşor turtite datorită altei perfecţiuni – mişcarea de rotaţie în jurul propriei axe. Restul mişcărilor sunt dezechilibre. Puse împreună, dau totul şi nimic! Plus şi minus infinit închid o sferă. Tăcerea e o sferă. Cuvântul e o … Mai mult Filozofăreala cu perciuni

Declin

Când noaptea mi-a pus spaime pe pernă, când chinul mi-a tras privirea în bernă, când viaţa mă recita pe de rost, tu, cel ce pretinzi, unde-ai fost? Când timpul m-a zgâriat, fără milă, pe faţă, când picioarele m-au lepădat la distanţă, când mâinile amputau fără rost, tu, cel ce minţi, unde-ai fost? Când oamenii au … Mai mult Declin

Clipe de gheaţă

Nu-mi mai pasă de fracţiile putrezite ale ploii, nici de gura ei mânioasă! Nu-mi mai pasă de rugăminţile dispersate-n lumină, nici de refracţia lor ticăloasă! Nu-mi mai pasă de literele-mbrăţişate-n cuvinte, nici de tăcerea lor mincinoasă!

Inflaţie

A fost o vreme când te iubeam şi împărţeam viaţa cu tine, a fost o vreme când darul dragostei nu se căuta la dinţi. Acum oricine poate să-ţi rupă inima-n bucăţi pentru o sentinţă cu suspendare.

Demenţă

Îmi ia cuvintele … am ajuns să dorm lipită de rafturile bibliotecii, ca să le ţin, cu fruntea mea, împreună, dar mâna nopţii alege, la întâmplare, şi ele dispar, sparte în funingine fină, fără să cunoască curăţenia focului, ci doar răbdarea cărbunelui. Frazele mele rânjesc ştirbe, bâlciul literelor ascunde, după cortine prăfuite, măşti hidoase. Fug, … Mai mult Demenţă