Mamaliga pripita

legs

Urasc primavara. De la sfarsitul lui ianuarie piata imbie cu ghiocei oferiti spre adoptie in cosuri mici de nuiele. Capi de familie, care pe langa numarul anilor au adaugat timpului o oarecare crestere in greutate si semne vizibile de duiosie, le alinta beretele imaculate prefigurand bucuria sincera ce vor induce in ochii mamelor. Tot de pe la sfarsitul lui ianuarie stomacul meu se repede la geam sa vada el primul pomii infloriti. N-am fost niciodata in stare sa-mi disciplinez copiii. Ficatul, rinichii, splina, chiar si pancreasul in timpul liber incep sa-l traga de picioare inapoi pentru a-l deposeda de privilegiu si toata zbenguiala asta pe care incerc s-o trimit la colt imi spune ca e deja gastrita. Ponoasele le trag tot eu, pe langa antacide dieta stricta in timp ce in picioarele goale isi face aparitia de sub nameti primavara. Cu fosnete, cu murmure, cu triluri si tanguieli de noapte … Mie si copiilor regimul cu spanac fiert si supe mucilaginoase ne da o stare continua de nervi.
Sesiunea de examene o incheiasem nesperat de bine si incepuse deja seria intalnirilor la o bere, cu scop sau fara niciun scop. Cand crasmarii dau afara din casa fetele de masa care au atins maturitatea soarele incepe sa-si ridice mai des privirea de pe birou, curios la freamatul bulevardelor. Ca sa-mi abata gandurile de la perioada de tranzitie cu eticheta din hartie de ziar dar care anulase scoaterea la mezat a galantarelor virgine ochilor de petitori pofticiosi si adusese din occident moda rafturilor cu oferte voluptoase baietii m-au invitat la un derby. Pe stadion. Pentru ca orice derby se termina cu o paruiala intre suporteri le urmaream de obicei la televizoarele din camine unde nu statea nimeni sa-ti numere injuraturile. La sfarsit, tu dinamovist acuzand arbitrii ca iar au dat mana cu Steaua, incercai sa dai un dos de palma celui mai bun prieten stelist si constatai ca bautura care pana atunci se balacise in stomac apucase sa se ridice in maini si se-ntampla sa cazi intr-o imbratisare bleaga, se lasa deci cu pupaturi. Lacrimi de suporter veritabil si pupaturi.
Dar in perioade de criza se cer decizii pe masura. “Mai bine batuta decat abatuta” au concluzionat baietii “si apoi inecam vanataile in bere, cei care au pierdut meciul sunt liberi sa ciocneasca pentru izbanzile scolare”. Se juca in Stefan cel Mare. Orice pronosportist tinut departe de biserica in socialism ar fi jucat 1 solist. Dar in tranzitie unii l-au ademenit in pacat si pe Sfantul Duh. Era perioada deschisa de sarcasmul de gazon al lui Andone in care Dinamo a pus mana pe cateva titluri de care se considerase nedreptatita in epoca mis-mas-urilor de partid unic. Se experimentau cu pas saltat mis-mas-urile diversificate. Dupa fluierul de final tabela a lasat la vedere plictisita avantajul minim al dinamovistilor si s-a dat startul imbrancelilor la iesirea din stadion, niste cozi mai inselatoare decat gramezile la rugby. Nu-i nevoie sa-ti ingreunezi respiratia carand pumni, iti dozezi energia in ghionturi si recensamant de bataturi pana treci dincolo de porti de unde daca nu o iei rapid la sanatoasa faci o vizita la sectia de cusaturi si peticiri a Spitalului Municipal. Daca esti din aceia care rup randurile primesti bonus un curs de eseistica la circa de politie. Noi am facut front comun cu niste studenti la Conservator care-si curatau urechile de armonie pe stadion pentru a nu se mai lasa amagiti de instrumente cu ifose si chef de joaca. Odata scapati din ghearele neprevazutului am ales drumul carciumii. De la meci se duc direct acasa doar cei ce iau de suflet ghiocei de la precupete. Restul dau cel putin o raita. Desperecheatii ca noi stau sa apuce si cina ca sa nu fie nevoiti sa mai iasa o data din casa. Ne-am asezat in jurul unei mese rotunde, noua cavaleri si cu o fata zece ( aici s-ar fi cuvenit rima ‘care-i si intrece’ dar feminismul cainos m-ar fi exclus din politica grupului ). Nici n-am apucat sa ne certam bine pe fazele de joc ca au inceput discutiile despre femei. Erau intotdeauna un motiv de buna dispozitie. Pentru ca ma luasera sub aripa lor ocrotitoare nu faceam parte nici macar din apropo-uri. In timp ce-mi bifau implicit defectele, povestile din aceeasi categorie cu cele pescaresti si vanatoresti contribuiau la educatia mea partinica si amorala. Parca niste dracusori varsati de vant li se ascunsesera sub limba asa se dezlantuira in epopei si corvoade carnale, anecdote sentimentale si juraminte de razbunare – sabii gata sa cada pe grumazul oilor ratacite. Poate ca din cauza gastritei sau a freneziei cu care berea imi tortura rinichii mi se cuibari in suflet un graunte de intoleranta. Ca sa nu dau citate din fotbalisti, nastrusnice flirturi cu limba romana, am inceput sa-mi fac inventarul a ce mai aveam prin geanta. Am debutat cu o injuratura pentru ca nu era geanta mea ci a Crinei care ravnind la rujul meu caramiziu cu sclipici a facut rost de una la fel si a pus la cale toata aceasta mascarada. Lasase in portofel o suta de lei, macar nu era nevoie sa ma imprumut pentru bautura. Pentru ca de obicei caram cu mine cateva carti pentru lehamitea din metrou aruncase in deschizatura prietenoasa o sticla de parfum, lapte demachiant, un pamatuf si … doua vibratoare. Nu-mi venea sa-mi cred ochilor. Cat fusesem ocupata sa arunc insulte pe teren in timpul meciului aproape ii rugasem pe baieti sa caute maruntis in geanta pentru inca o runda de seminte. La seminte se abandona rivalitatea stelisto-dinamovista, alea erau intotdeauna rapidiste. Am ridicat privirea cat sa-mi dau ochii scurt peste cap dar usor ametita mi-am proptit privirea in el. In fata mea era un necunoscut care parea la fel de plictisit de discutie dar din alte perspective. “Saracul, asta e indragostit …” mi-am zis. L-am privit cu invidie, macar avea la ce sa se gandeasca. Urmarindu-i insa cautatura am constatat ca de fapt evalua, corect dupa expresia fetei, dupa acelasi algoritm ca si mine, prestanta chelneritei. Ca sa nu las plictiseala sa se complaca doar in jocuri pe teren propriu am finantat rapid o deplasare. Evitand un fault dur din crampoane mi-am eliberat glezna din botina si i-am plasat-o pe sub masa in poala. Uimirea i-a pus ingrasamant pe linia sprancenelor ridicand-o la inaltimea bretonului. Si-a revenit rapid, a jonglat o secunda dupa care a inceput sa-l priveasca insistent pe Teo care se asezase langa mine la masa si zambea cu gura stramba la una din glumele baietilor. Dupa cateva minute de panica in care am realizat ca-mi trasesem in graba pe picior sosete flausate nu strampi de matase am inceput sa-i fac semne disperate din varful degetelor de la mana. Chelnerita care a prins cu coada ochiului osteneala a umplut masa cu halbe de bere. Atrageam atentia in nume personal. Baietii mi-au facut aprobator cu ochiul. Necunoscutul mi-a lasat piciorul sa cada la podea dandu-i chiar un imbold lipsit de gratie. Am mimat imediat socul imprumutand expresia momaiei urlatoare a lui Munch ( Edvard Munch – The Scream ). Punand in practica experimental un limbaj de semne si expresii faciale necunoscutul incerca sa dea de inteles cugetului meu putin obosit de la bautura ca-l prefera pe Teo. Sau genul lui. Cuprinsi de placerea de a para din opozitie n-am bagat niciunul de seama ca vorbele se cam rarisera la masa, plivite de curiozitati aproape babesti. Dintr-o data discutia generala se debarasase de buruiene. Intre timp eu ma bosumflasem dar nu-mi pierdusem speranta. Inca existam ( rezistand bauturii ) deci cugetam ( in linie continua ). Am scos unul din vibratoare din geanta, unul bleu cu imitatii de pietre pretioase pe teaca. Barbatul a dat scurt din cap insultand orice ispita de a-l razgandi. L-am scos si pe cel roz lustruit de care atarnau ca niste brelocuri niste pene de strut colorate. Asta l-a facut sa rada sau poate tristetea de pe chipul meu … Dupa ce tinusem piept stoic atacurilor de sorginte misogina din conversatiile de grup, refuzul categoric macar de a negocia m-a ingenunchiat sufleteste. Suflet turtit sub doua lacrimi. Necunoscutul s-a aplecat si mi-a ridicat piciorul inapoi in poala mangaind usor glezna, in loc de scuza. Intre timp la masa Brancusi sculptase tacerea. Etichetati provizoriu pana la depistarea altor circumstante drept minoritate sexuala ni s-a dat dreptul la propria parada, pe drumul spre casa, dar ni s-a recomandat sa frecventam barurile cu dedicatie. In timp ce ma conducea la camin am incercat sa-l lamuresc ca netrebnicii nu erau medici cu parafa ci speculanti ieftini care vindeau pe umor spontan alternative naturiste la antacide. Da, inca aveam dureri de stomac. El suferea de crampe la ficat care-l mentineau interesat in solutii alternative. Nici macar nu era gay. Prin semne ma intrebase de fapt daca nu eram iubita lui Teo. Restul discutiei a fost consemnat in jurnalul secret de campanie, lupte care s-au dat pe parcursul catorva ani dar a caror cronica nu a fost publicata in analele istoriei pentru a nu destabiliza fragilitatea emotionala a generatiilor suspicioase din viitor, dependente de status-uri socante pe Facebook.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s