Risipa de paine

kiss on bike

 

Stateam cuminte la masa, rezemata in coate si priveam nedumerita in farfurie. Mancarea de la cantina se confunda din ce in ce mai mult cu pop art, inscrisurile din meniu erau doar metafore. Supa isi pierdea culoarea din obraji de la atata suspans. Bucati de paine aterizand la nimereala reclamau sa ma declar infranta si sa depun fara lamentari suplimentare lingura. S-a ridicat atunci ca un stindard in mine nu aroma artificiala de pui ci reticenta la risipa, graunte incoltit din invataturile babelor. “Nu-ti bati joc de plamada ce tine de foame altei guri”. Cand firimiturile au inceput sa mi se agate ca niste lacramioare de par am apucat cu degetele o mana de taitei si atacand cu inversunarea unei feline, fara a-i da timp sa-si pregateasca apararea, l-am prins de nas lasand atele moi sa i se prelinga pe fata. Cand a incercat sa ma prinda in brate, sa cadem in ridicol impreuna, am dat bir cu fugitii. Nu m-am dus inspre camin in caz ca ma urmarea si pentru ca oricum nu mancasem mai nimic si inca imi era foame am inceput sa ma uit dupa un taxi care sa ma duca in centrul orasului. Scrasnind din roti a oprit la marginea trotuarului. Mai avea un taitel lipit de guler si calarea o motocicleta. Tata imi promisese o motocicleta daca reuseam la facultate dar avand in vedere accidentele dese de bicicleta s-a vazut nevoit sa ma faca sa renunt. Mereu imi treceau prin cap chestii mai interesante decat vanzoleala de pe sosele si ma lasam rapita cu usurinta facand cererea de rascumparare derizorie, lumea din jur ingrijorata si propria mea viata o nevricoasa. Cica Dumnezeu nu bate cu parul … Pai atunci de ce a trimis o motocicleta?
Mi-a intins o casca si mi-a facut semn sa urc in spatele lui.
– Te invit la cina.
– Stiu o rotiserie mai jos de Inter.
– O stiu … urca!
– N-am mai mers niciodata pe motocicleta … pe bicicleta sunt un dezastru …
– Urca, puneti casca, inchide ochii, strange-ma in brate si respira regulat.
Decizia imi statea in maini. Nu ma speria pe mine o motocicleta dar sa iei in brate un strain de la prima intalnire mi se parea nesabuit.
– Ai prietena?
– Nu, esti nebuna? Daca aveam te mai invitam la cina?
– Nu stiu, m-as fi simtit mai in siguranta daca aveai. Te insinuezi in viata mea abuzand de circumstante si asta ma sperie un pic.
– Promit sa incetinesc pasul pana prinzi curaj, bine?
– Bine.
Ca orice barbat care-si asuma statutul cu farmec a facut dovada tuturor abilitatilor cu care si-a sedus si ingenunchiat motocicleta. Cand un barbat vrea sa impresioneze o femeie Dumnezeu blocheaza activitatea in rai si toata sfintimea se bate pe locurile din fata cu gura cascata la popcorn. Al meu era premiant pentru ca la fiecare giumbusluc eram obligata sa-l strang mai tare in brate, ca o pisica pastrand comoara celor noua vieti in gheare. Ca sa fie si un pic de razbunare in povestea asta romantica si fara cusur il mai piscam de sfarcuri din cand in cand, pe unde traficul inceta sa ne urmareasca, ceea ce-l facea sa sara ca un arc cu motocicleta cu tot si sa injure mormait rugandu-ma disperat sa ma linistesc inainte de a ne ucide pe amandoi.
Abia la restaurant am vazut ce frumos era. Radea cu ochii. Am strans ce aveam prin buzunare si am impartit un pui la rotisor cu cartofi copti, o savarina si un pahar de vin. Ne-am hranit unul pe celalalt cu bucatele de carne muscandu-ne de buricele degetelor cand puneam prea mult mujdei de usturoi. Demult o simpla cina nu ma mai facuse atat de fericita. Dupa ce-am terminat de mancat ne-am plimbat un timp la pas tihnit pe bulevard. Fara cuvinte. Un ragaz valorificat de digestie. La Patria se inchideau usile pentru ultima reprezentatie a zilei. Am intrat lasand in urma tot maruntisul reticent care se asteptase sa fie schimbat pe tigari. S-a tinut de cuvant si m-a lasat sa ma agat de imaginile de pe ecran ca de speranta in reincarnare. Nu reuseam sa le inteleg sau macar sa le neg cu decenta. M-a tinut in schimb strans de mana iar schimburile energetice care au avut loc ar fi foarte greu de explicat avand in vedere ca teoriile se bazeaza pe prea multe variabile. Suspinele din sala prefigurand un sfarsit de un tragism greu de controlat m-au aruncat in bratele lui care atat asteptau … Dovada ca m-au scos de acolo doar ocarile femeilor de serviciu.
Dupa cum saruta simteam ca o sa am nevoie de un test de sarcina. Nu mai stiam daca eram ion sau anion.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s