Dragostea ca o proteza

cuddling-in-bed

Il enervam. Of Doamne cat de mult il enervam … Il vedeam cum freamata si se albeste la fata, un muschi ma dojenea din obraz. Facea eforturi sa-mi dea timp, ma ruga din ochi sa-i vin in intampinare, sa-i curm chinul acela interior care musca din el si nu-i mai dadea pace. Relatia noastra fusese tumultoasa de la inceput. Pentru noi nu a existat o suprapunere blanda a sufletelor, saruturi mici si cuminti de tatonare a vietii in doi, a fost mai degraba o coliziune violenta a dorintelor, a egoismelor fundamentale. Era genul de barbat care servea cafeaua diminetii in pielea goala. Eram genul de femeie care i se aseza pe genunchi. Eram noaptea care odihnea ziua lui. Oameni ca noi n-ar fi trebuit sa se intalneasca, nici sa stie ca pentru ei exista tipare complementare. Oameni ca noi nu ar fi trebuit lasati sa viseze. In insasi alterarea relatiei noastre exista perfectiune. O crima perfecta.
Crezusem ca dupa perioada de inceput, cand intervenise rutina, gasisem cumva un echilibru, o cumintenie a sacrificiilor mici. Ne certam des. Dupa certuri urmau taceri goale, peretii casei se strangeau convulsiv speriati de moartea cuvintelor. Apoi o vreme ne pierdeam interesul unul pentru celalalt sau mai degraba evitam sa ne complacem in a ne rani, inca ne mai iubeam.
Barbatii cred ca ei sunt cei care iubesc mai mult, profund, complet. Pentru ca dragostea lor acopera si orele cand noi gatim, facem curatenie, ne ingrijim de hainele si confortul lor si ale copiilor si pare ca ne utilizam doar partea practica a fiintei nu am de gand sa-i contrazic ca sa nu para ca ancora lor in realitate e subtire. Timpul petrecut la o bere cu prietenii, la pescuit sau la meci il anuleaza pe cel petrecut de noi la o barfa cu fetele, la coafor sau ducand copiii la scoala. Dupa cum se vede din aceasta eleganta analiza dragostea ar putea fi cumparata la suta de grame. Odata cu dragostea sufletul se contamineaza cu o raie metafizica, bube pline de otrava care se absorb in pielea constientului. Unii se folosesc de antidotul de care toti dispunem de la nastere, altii ignora ce se intampla iar cand le moare sufletul raman indoliati pe viata, altii, din zgarcenie sau calcule meschine sperand si la alte iubiri, isi dramuiesc lecuirea si viata astora chiar nu e deloc interesanta. Oamenii cu vise plapande se trezesc odihniti.
Totul a luat o intorsatura dinamica in ziua in care aflata inca sub pojghita calduta de umezeala a aburului de la dus vigilenta a inchis ochii de placere si cuvintele au vorbit adevarul, sentimentele n-au mai apucat sa se ascunda sub prosop. A ridicat mana la mine si a ramas cu ea suspendata in aer, uimit el insusi de asa pornire aroganta. De obicei ridica mana sa ma mangaie pe fata, sa-mi contureze buzele cand ii furam cuvintele cu ochii, sa mi se joace in par cand isi amintea ca fusesem frumoasa. Totul fusese atat de neasteptat incat am hotarat sa ignoram ratacirea catorva boabe de nisip in clepsidra. Faptul in sine a lasat in schimb in noi o trepidatie, o neliniste a unei crize iminente. Apoi gestul s-a repetat din ce in ce mai des, nu mai indrazneam sa ne aratam adevarul din ochi. Il simteam puternic si vulnerabil in acelasi timp, gata sa pedepseasca si sa ma ierte, sa ma iubeasca si sa ma urasca. Barbatii nu se pot vindeca singuri. In secret cred ca din acest motiv Dumnezeu a creat femeia, ea intelege durerea.
Am sunat-o pe Maria.
Seara cand ne-am dus la culcare parea decis sa se mute in dormitorul de oaspeti. L-am tras de umeri inapoi, mi-am odihnit fruntea de ceafa lui si am lasat disperarea din mine sa-l aduca inapoi in ce am fost.
– Sunt foarte nervos, ma tem ca mana sa nu te loveasca fara sa ma intrebe …
– Imi transmiti si mie starea asta de nervozitate, o sa te iert, o sa lupt, iti promit. De ce nu iesi mai des cu baietii sa te desprinzi mai des de mine?
– Am incercat. Nu stiu ce am, nu-mi mai gasesc locul.
L-am tras inapoi in pat.
– Ma duc sa-ti aduc o cana cu lapte. Incearca sa dormi.
L-am luat in brate sa-l pazesc de ganduri. Se cuibarise in mine ca un copil, il mangaiam murmurand cuvinte dragi ca sa-i ademenesc in vis puritatea din ingeri.
S-a trezit injurand, tragand cu inversunare de manecile camasii.
– Te ranesti, opreste-te!
– Ce-i cu mine? De ce sunt legat? Ce s-a intamplat?
– Ai avut un accident. Ai entorsa la ambele maini, ti le-au pus in ghips si ti-au legat manecile camasii ca sa-ti limiteze miscarea, sa le permita sa se vindece.
– Mi-am rupt mainile?
– E doar o entorsa dar e o forma mai complicata. Ai nevoie de odihna.
– De ce nu-mi aduc aminte?
– Esti probabil inca in stare de soc. Un accident de masina … ti-au administrat calmante pentru ca nu voiai sa cooperezi …
– Eram acasa cu tine …
– Eram in masina, ne-a lovit un automobil de pe contrasens, ai incercat sa ma protejezi si ti-ai frant mainile de volan. L-am rugat pe Victor sa preia intalnirile tale de astazi de la firma si sa tina legatura cu tine prin telefon. Incearca sa te odihnesti.
– Ce blestem! Cat dureaza pana imi scot ghipsul? Cum de nu sunt la spital? Nu simt nimic!
– Erai foarte nervos, tipai la toata lumea. Am rugat medicii sa ma lase sa te iau acasa. Am promis sa am grija de tine. Maria va veni din cand in cand sa se asigure ca totul decurge normal. E nevoie doar sa-ti protejezi mainile o perioada de timp si pentru ca stiam ca ai sa refuzi sa urmezi recomandarile am rugat medicii sa-ti puna mainile in ghips.
– Si ce o sa fac eu fara maini? O sa innebunesc!
– O sa fii poate mai atent la ce se intampla in jurul tau. De fapt eu voi tine locul mainilor tale.
– Nu pot sa te las sa te sacrifici pentru mine!
– Nu ai de ales. Daca nu vrei sa angajam o straina va trebui sa te bazezi pe mine.
– Pentru tine eu as fi angajat o asistenta medicala, a baguit lasandu-si privirea sa se aplece sub povara.
– Stiu, dar nevoile mele sunt mai putine.
Au urmat zile cu program prelungit. La inceput il enerva orice ajutor oricat de mic. Frustrat incerca sa se ajute singur cu capul, cu picioarele. Desi varsa bolurile cu mancare pe jos si imprastia apa in toata baia nu m-am suparat si nu am facut ostentativ curatenie. Apoi furia a fost biruita de oboseala si m-a lasat sa iau bucati din el crezandu-ma pe cuvant ca i le voi da inapoi.
L-am imbracat, l-am spalat, i-am potolit foamea. Am inceput sa vorbim, sa ne privim din nou in ochi. Ne-am descoperit cu duiosie, dincolo de ce fusesem separat, dezbracam de conservanti ceea ce schimbasem impreuna. Ne-am tradus tacerile pentru ca imprumutasem termeni straini de noi care ne impiedicau sa gasim drumul spre acelasi vis. Ma ruga sa-l iubesc cu ochii, cu pieptul, cu coapsele. Ma lasa sa-l aduc mai aproape fara a interpune spatii de convingeri personale, fara nevoia de a ne scuza intr-o categorie disciplinandu-ne viata.
I-am simtit pe langa exuberanta un usor regret in ziua in care Maria a venit sa-i dea ghipsul jos.
Cand i-am marturisit ca nu a fost vorba de niciun accident si ca l-am adormit cu somnifere pentru a-i da timp Mariei sa-l imobilizeze in ghips si-a facut bagajele si a plecat. Nu mai avea nevoie de mine.
S-a intors a doua zi.
– De ce? Nu pot pleca pana nu aflu de ce …
– Pentru ca te iubesc.
– Si eu te iubesc, de ce a trebuit sa ma minti?
– Tu iubeai o femeie, te-am invatat numele meu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s