Raţia de vacanţă

skinny dip

Cu fiecare zi inventam o nouă cursă de obstacole. Conştient sau inconştient. Graba prin viaţă ne-ar îndepărta de ceilalţi şi atunci intervine instinctul de conservare, prima noastră calitate, machiată şi îmbrăcată de designeri, chiar de la naştere. În timp ce-mi fac un hobby din filosofia prânzului, adun de pe buze, cu satisfacţie, firimituri de turtă dulce şi chiar mă încurajez să gust puţin din moleşeala stării de bine. Nu că nu aş pune preţ pe talia de viespe … Pun preţ, o găsesc foarte scumpă! Iubitul meu, deşi o vede, fără ochelari, la alte femei, la mine nici măcar nu o mai caută. De obicei, când venea de la serviciu, mă găsea pe canapea, cu o ceaşcă de cafea în faţă, şi aceea răcindu-se plângând, în timp ce încercam o stare de perplexitate. La ora când ajung acasă, televiziunile îşi potrivesc ceasurile şi de pe ecran mă asaltează, zâmbăreţe, zeiţele plajelor de vacanţă, în timp ce o voce, din care picură zahăr tos în clepsidra timpului personal, mă întreabă dacă mi-am tras pe mine silueta de concediu, sezonul primăvară-vară. De aici şi mişcările de masă în rândul femininelor, care se înfometează, se asortează la salate, se epilează duşmănos, îşi redefinesc coafura şi hrănesc forţat pielea obosită. Iar după această muncă titanică, această autoflagelare, odată ajunse în concediu, noile zeiţe se înfruptă din toate bunătăţile, ard, fără grijă, la soare, se întorc acasă năclăite de fericire. Curse de obstacole în care atingem tuşa de final cu o mică întârziere şi un şirag, mărunt, de vânătăi. Nici oamenii lui Dumnezeu n-au putut să reziste fugii de timp, astfel s-au născut, probabil, posturile – lipsa care să justifice marea înfruptăre.
Dar să revenim la propriul meu strat protector, care mă menţine ca pe o gâscă pe apă, şi la vinovăţia de care mă las mai mereu învinsă, pentru că în timp ce vă trimiteam cu gândul prin curţile altora, am mai dat gata o turtă dulce. Un păcat admis e pe jumătate iertat, războiul caloriilor te plasează de o parte sau de cealaltă a baricadei, fiind de partea grea la cântar, sunt obligată să inventez strategii cu viteză de propagare ridicată, pentru că nu mă pot lăuda cu agilitatea părţii adverse.
Mă întorc la iubitul meu şi la scena aşteptării lui, cu cina la cuptor, o să o descriu în cuvinte puţine, care să nu-i afecteze discreţia, ca stare de graţie. Îmi dădusem seama că în viziunea lui personală făceam deja parte din mobilier. Nu că ar fi ceva rău în asta, încă îi mai eram de folos altfel m-ar fi mutat în garaj sau pe balconul de serviciu (partea aceea de balcon în care depozităm lucruri de care nu ne putem detaşa, deşi nu ne mai servesc la nimic). Pentru că în ultimul timp rata poarta, (în sensul că nu mai înscria niciun gol), în timp ce se apleca să mă sărute, m-am înlocuit cu o păpuşoaie făcută din perne şi îmbrăcată cu cel mai bun capot (îl aveam de la mama, care încă mai crede că fericirea conjugală se defineşte prin calitatea materialului de capot). Iubi a sărutat aerul de la urechea doamnei cu creier de fulgi şi, preocupat, s-a dus direct spre bucătărie, de unde a revenit cu un pahar de vin (câteodată găsea şi câte-o bere).
– Săru’mâna, iubito, e meci de Champions League în seara asta, mă duc să-l văd în dormitor, ca să nu te deranjez de la seriale …
După care a dispărut după uşa econom închisă. Mi-am potrivit ceasul, să servesc cina în pauza dintre reprize şi, oarecum mulţumită, m-am gândit să ne răsfăţăm şi cu desert, iubitul meu nu mai era interesat nici de cum arătam la faţă, d-apoi de cine ştie ce utopie cum e talia de viespe!
Am uitat să fac precizarea că avem un copil, care în timpul povestirii se juca pe afară (puţin probabil) sau pe x-box. Greu de menţionat pentru că nici noi nu prea mai existăm pentru el, când e astfel ocupat.
Într-o zi a venit şi vacanţa, plecarea s-a făcut direct din starea în care ne aflam, pe linie directă, fără obstacole de care să-şi frângă gâturile bătrâneţile.
Antalya. Când ai un copil sub 10 ani eşti grijuliu cu destinaţiile, copiii au sensibilităţi dintre cele mai neauzite. Oricât am încercat să protejez starea noastră de relaxare inevitabilul s-a produs, copilul a răcit. Gripă în toată regula, nu mofturi de batistă. Pentru ca viruşii flămânzi să nu sară şi pe Iubi, ceea ce ar fi putut produce un scurt-circuit în tihna familiei, am ales să stau eu cu copilul, în cameră, până se făcea bine, în timp ce el putea ţine umbră doamnelor cu pielea sensibilă la ultraroşii, iar seara îşi putea întări sistemul imunitar cu băuturi fine, la bar. După vreo 4 zile am reuşit să-mi fac ieşirea din bârlog, cu copilul avid să recupereze timpul pierdut, ceea ce i-a dat iubitului programul uşor peste cap. Se înscrisese între timp în nişte competiţii de tenis de câmp, cu nişte elveţience. Bineînţeles că mă simţeam vinovată, mai ales că eu sunt genul molatec, fără vreo aplecare spre sport, mai degrabă plimbări lungi, cu pas şovăielnic, bătrânesc. Aşa că am împărtăşit, în contrapartidă, entuziasmul copilului la piscina piticilor. Nu lăsam nimic să umbrească bucuria de a fi în vacanţă, aşa că trebuiau căutate adânc şi cele mai mici motive pentru a păstra optimismul robust. Apoi s-a întâmplat întâmplarea … Iubi a început să aibă uşoare mustrări de conştiinţă. În drum spre plajă treceam pe lângă un centru de masaj, aşa că nu a fost nevoie să caute o florărie (în materie de cadouri pentru femeia iubită, imaginaţia bărbaţilor e, în general, subiect de botanică). Iubi a deschis ceremonios uşa şi a cerut cele mai bune servicii. Sala de primire era îmbrăcată în ceramică albăstruie, italiană, de o parte şi de alta ale unei fântâni arteziene stăteau, ca pentru poză, opt bărbaţi tineri, frumoşi şi întunecaţi, îmbrăcaţi doar în nişte pantaloni albi, lejeri, de bumbac. Nicicând nu mi s-a parut bumbacul mai senzual, aşa că am făcut o notă mentală să renunţ la dantele, că şi aşa mă iritau uneori şi zău dacă se merita! Unul dintre ei a venit înspre noi şi m-a condus spre un salon privat. Salivam, doamnelor şi dacă îndrăzniţi să spuneţi că voi aţi fi respins ideea, cu demnitate, înseamnă că sunteţi trecute dincolo de starea în care mai are vreun efect reşaparea. Mi-a făcut semn spre masa de masaj, după care a dispărut. De nicăieri, a apărut o fetişcană, proaspată ca o margaretă, cu prosoape uşor încălzite şi uleiuri parfumate. În timp ce mă pregătea, am început să povestim, ca oricare alte două femei obligate să împartă o clipă de intimitate, despre circumstanţele noastre. Abia apucasem să mă plâng de vizita la doctor şi la farmacie, când fata m-a îmbrăcat într-un caftan înflorat, după care mi-a spus să o urmez, căci se răzgândise. Deşi intrigată, nu am comentat, în fond Iubi ceruse cele mai bune servicii şi probabil aici masa de masaj obosise. Salonul în care m-a tras după ea era mai micuţ, dar foarte şic. În timp ce ne-am reîntors la ritualul pregătitor, a început să-mi povestească că avea doar 14 ani, era din Thailanda şi muncea pentru a-şi ajuta familia numeroasă de acasă. Închisesem ochii şi pluteam în povestea ei, avea o voce fragedă, care îmi aducea aminte de biscuiţii cu miere ai copilăriei, când a început să mă pişte, dureros, de pulpe. Am întors capul s-o cert, că era prea severă cu corpul meu răzgândit de energie, când mi-a făcut semn, cu bărbia, să mă uit pe geam. Salonul avea un perete lateral din sticlă, ce dădea spre o sală privată, cu piscină. Din apă răzbăteau, în surdină, glasuri joase, bărbăteşti. De la distanţă păreau fără culoare. După câteva minute am recunoscut bărbaţii care ne întâmpinaseră la intrare, bazinul era unul pentru uzul personalului. Mâinile lui Mali îşi continuau magia, în timp ce pe sub ochii mei, pe jumătate deschişi, bărbaţii înotau jucăuşi, ca nişte delfini. Apa le strălucea, şi ea mirată, pe trupurile goale. N-am să pot descrie niciodată masajul thailandez din perspectiva unui bărbat, dar îmi pot permite să suspin, gândindu-mă la cel din propria perspectivă. Iubi îmi promisese ce e mai bun şi avea şi el momentele lui când se ţinea de cuvânt …
Uleiul de levănţică adoarme, doamnelor, m-aş opri la cel de portocale!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s