Performantele intamplarii

pooh

( Winnie the Pooh and Piglet )

 

Dimineata am drum la scoala. Osanda tineretilor mele. Nu aveam trebuinta de ceas cu alarma. Tata veghea sa-mi crape capul simultan sau chiar inaintea zorilor. In pofida mobilitatii lesnicioase din articulatii imi taraiam gandurile cu dezgust, ca pe o lesa pierduta de caine, prin invataturile primelor ore. Un expert comunist utilizator de limba rusa baga tuturor invatatura pe gat, aceea noua, dogmatica, impusa ca sarea grunjoasa pe amigdale inflamate. Eu as fi invatat si fara hei-rup-uri … numai ca dupa … ce termina soarele dereticatul, saratul ochiurilor pe farfurie si reglarea respiratiei la o cafeluta in timp ce-si insira pe dinti dorintele zilei. Ma desparteam cu greu de intuneric si de coconul dragastos al somnului si imi faceam in fiecare zi aceeasi promisiune cu titlul de rugaciune politeista sa-mi gasesc macar serviciu in tura de dupa-amiaza.
Zeii dorm pana tarziu dimineata. Singur soarele e de ajuns sa sperie noptile, le-as fi aparat eu cu pieptul gol dar intuind rebelii soarele distribuie gardieni care sa pastreze melodios glasul clepsidrelor. Oamenii au incercat dintru inceput sa ademeneasca timpul, sa-l imperecheze, celibatul se incalta cu inimi reci. Secunda se-nfioara doar la trecerea notelor. Timpul ar declara la vama o singura slabiciune – muzica. Muzica se lasa iubita apoi il paraseste pentru a se intoarce in bratele vesniciei, lasandu-l furios, hranindu-i pofta de razbunare. Am imbatranit fara vreo razvratire remarcabila, fara sa ma pot atasa de ‘devreme’. Mereu si in toate am fost prea tarziu. Poporul meu cand ‘se trezeste de dimineata, departe ajunge’. Marin Preda banuia uneori ca ‘timpul nu mai avea rabdare’. Ignorand vestigiile de intelepciune eu inca mai incerc sa-i pun piedica.
In pofida eforturilor iata-ma din nou dimineata in drum spre scoala. De asta data din postura de ceas cu alarma pentru fiul meu, insotitor atestat cu busola de drum drept. Recunosc in ochii copilului nepasarea la imboldul grabit al orelor. Veghez la pacea pasilor de pelerinaj careia m-am impotrivit toata viata mea. Copilul ca si mama lui se reinventeaza particularizand scurgerea timpului. Ne oprim sa dam ‘buna dimineata’ pisicilor cu domiciliu stabil, alergam dupa porumbei si gugustiuci cautatori de firimituri, intrebam florile ce miresme scot din alchimia de azi. Azi, cand de dimineata, am intalnit un balon. Usor bosumflat, fugit de la o petrecere de zi de nastere. Baloanele, aceste lucruri netrebnice impachetand creiere invizibile de aer, stiu sa faca diferenta dintre fete si baieti. Fetitele se bucura cuminte la vederea lor, le iau in brate ca pe niste prieteni vechi si inventeaza jocuri sa le alunge singuratatea. Baietii in schimb le privesc incruntati si le programeaza sfarsitul de la prima vedere. Baiatul meu s-a repezit sa-i sparga zambetul de vopsea albicioasa. Abia am apucat sa-l trag de guler inapoi.
– Lasa-l! A fugit de niste copii obraznici si acum ca s-a vazut scapat ii vii tu de hac?
– Mama, doar pentru asta s-au inventat baloanele … sa fie sparte …
– Baloanele sunt aripi pentru copii, aripi colorate care le poarta gandurile departe. Cand le dai drumul ele scriu povesti pe cer. Lasa-l sa ne astepte pana ne intoarcem sau poate isi gaseste un copil.
– Mama, dar eu l-am vazut primul!
– L-ai vazut primul dar pe tine te ajuta mama sa zbori, lasa-l sa gaseasca un copil fara aripi.
Pe langa noi a trecut zambind mustacios un domn cu camasa apretata special pentru birou. Eu si copilul ne zambeam intelesi din priviri cand ne-a zguduit pocnitura. Pantoful birocratului si-a trimis varful ca un upercut in obrajorii scofalciti ai balonului. A disparut cu un suierat. Barbatul isi mangaia satisfacut prezenta.
Ce alterare genetica impiedica barbatii sa se maturizeze afectiv si spiritual? E drept ca ne pacalesc purtand fire argintii de timpuriu cu nonsalanta, ii luam drept intelepti cand sub stratul de var restaurat cu abilitate mai pastreaza amintirea scutecelor si sufletul candid de copil.
Astuia, iubitor de dimineata, ii fac un semn cu valoare de injuratura si il aud razand in hohote in timp ce prind in caus de palme nauceala copilului. Ce explicatii mai pot salva bucuria copilului cand i-ai refuzat ceea ce un adult de aceeasi configuratie cromozomiala a abuzat fara scrupule?
Doar sufletele micutilor plang pentru o viata efemera de balon.
La varste fragede, de gradinita, baietii inca se pot juca linistiti cu papusile. Un curs pregatitor de socializare. Apoi le sunt smulse din brate si li se permite sa se joace doar cu masinute, avioane sau trenulete. Daca refuza sa adoarma singuri li se pune in brate un ursulet si sunt apostrofati sa se poarte barbateste. De fapt nici nu au cum sa se poarte altfel. Asa cum si fetitele nu se pot comporta decat ca niste fetite. Pentru simplul motiv ca asta sunt. Sabloanele create de societate pentru a descrie diferentele dintre femei si barbati sunt foarte rigide si uimitor de bine conservate in timp ce orice altceva in societate a beneficiat de imbunatatiri succesive. Si atunci sexele sunt constranse in niste matrici stramte care deformeaza pana la hidosenie. Suntem foarte severi in a aprecia formele noastre de expresie dar ne lasam cuprinsi de duiosie si apelam la iertare pentru crima ce afecteaza cu statut definitiv viata altor oameni. Pedepsim cu malitiozitate o persoana nesigura pe propria sexualitate dar avem grija sa oferim o viata confortabila, cu televizor, sala de gimnastica si avocat unuia care a omorat cu sange rece alti oameni. Presiunea societatii inasprindu-se ajungem cu totii niste hibrizi, ne pierdem din unicitate devenind incet, calm si sigur oile furate de la Dumnezeu si duse pe pasuni private.
Cat timp se tes in ordine aleatorie astfel de ganduri timpul ma sare, despicatul firului putrezit in patru il plictiseste de moarte, iar el e donator, nu stie ce-i sfarsitul pe propria piele.
Ma intorc la prima misiune a diminetii, las copilul la usa clasei si ma reped la secretariat sa adun niste informatii despre cateva programe extrascolare. E coada. Toata lumea e avida de clarificari dimineata. Creierele sunt spalate pe ochi si pe dinti, gata sa descifreze si sa absoarba pana si pagini intregi de termeni si conditii de utilizare. Ma asez pe un scaun si refuz sa mai las gandurile s-o ia razna de frica sa nu-mi pierd randul. Isi face aparitia un tata impingand grijuliu un carut din care imi face cu mana un baietel de vreun anisor si ceva, posesor a patru dinti si un zambet angelic. Tatal parcheaza carutul in fata mea, sesizand ca schimb ocheade indulgente cu copilul. Pustiul rade de-a dreptul dupa care renunta la acadeaua care-l tinea ocupat si incepe sa ma mangaie pe sub tivul rochiei, provocandu-ma de dupa gene lungi sa-i spun ca nu are voie. Tatal isi infoaie pieptul si daca n-as sti ca e doar o iluzie optica, chestie de reflexie si refractie, as putea sa jur ca i s-a deschis in evantai coada la spate.
– Are un fetis pentru picioare frumoase. Seamana cu taica-sau, imi face cu ochiul Paunasul codrilor.
Prind copilul de mana si inventez un joc de admiratie a propriilor lui picioruse, grasute si pufoase, cu miscari imprevizibile. Copilul pedaleaza fericit in timp ce tatal ne lasa pe amandoi cu gura cascata in timp ce imita la perfectie demararea de pe loc a unui bolid de curse. Ma trezesc batand din palme si acceptand niste pufarini dintr-o punga pe care tatal o scoate din buzunar cu miscari de mare magician. Copilului i se lipesc pufarinii de fata, pe mine ma striga de la ghiseu iar tatal imi sopteste cand trec pe langa el ca in fiecare miercuri dimineata la pub-ul de peste drum se strang parinti fara pereche din imprejurimi. Deocamdata erau numai tati. Se cautau mame. Ma simteam o victima sigura … a tentatiei de socializare.
Recunosti un barbat dupa cheful nealterat de joaca.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s