Să plângi în zilele nătângi …

Cary-Grant-in-To-Catch-a-Thief-cary-grant-30060576-1280-720

( Grace Kelly si Cary Grant in ‘To catch a thief’ )

Tu ce faci cu colegele de birou in pauza de masa? Iti scoti pantofii aia frumosi pentru care ai economisit doua luni si picioarele fug singure de fericire pe marginea mesei … Te intinzi insuruband in tine atata lumina cat sa ai chef sa-ti zambesti, dupa care pregatesti de festin bucatele. Abia dupa ce-ai gustat putin si te-ai ‘mmm’ si ‘mmm!’ si ‘mmm!!!’ de cateva ori cu ochii inchisi, incepi sa vorbesti cu fetele.
– Doamne ce zi proasta am si e abia la jumatate!
Iar eu, de dincolo de buimaceala sucului gastric ma stramb la vorbele de cretina fericita.
– O zi proasta? O zi? Pentru mine o zi proasta e sarbatoare, scot paharele de cristal si cescutele de portelan de la 1900 ale bunica-mii. Eu am luni proaste, ani deopotriva, vrei nefericire? Tine-te de mana cu mine!
De-atatea zile proaste nici nu gasesc timp sa rabufnesc. Candva am fost si eu o fata ca oricare alta. Pana cand intr-o zi, alunecand pe picior gresit in prapastie l-am deranjat de la masa pe Dumnezeu. ‘ Dumnezeu nu bate cu parul’ spun Sfintii. Da, si eu sunt regina albinelor.
Sa luam in discutie ziua de azi. Ea vine dupa alte trei de cosmar. Intorc ceasul cu 72 de ore in urma si raspund la telefon. De la secretariatul medicului de familie sunt rugata sa-mi fac o programare caci au venit rezultatele unei proceduri complicate pe care o ispasisem la spital. Pentru a intelege intriga trebuie sa explic cum functioneaza sistemul medical. Iti faci niste analize sau esti subiectul unor proceduri/teste medicale dar rezultatele nu iti parvin direct, ele ajung in sertarul medicului de familie. Daca rezultatele sunt bune in general nu te deranjeaza nimeni. Daca sunt asa si asa iti trimit un inscris prin posta in care esti rugat sa suni si sa-ti faci o programare sa vezi medicul. In cazuri exceptionale te suna. Nu-i nevoie sa subliniez cu carioca ca atunci cand te suna nu e deloc bine. Pe mine m-au sunat vineri deci am avut tot weekend-ul la dispozitie sa plang, sa tremur, sa ma ingrijorez, sa oftez, sa despic firul in patru, sa ma cert obsesiv ca din superstitie tot nu-mi facusem testamentul, sa disper, sa ingenunchez, sa ma mistui, sa tac. In noapte pernele mi-au fost trase de sub cap in rafuiala cosmarurilor, sudori acre mi-au lasat pielea arsa si glodurile Styx-ului pareau singura cale. Cand m-a tras de ureche ziua de luni adormisem epuizata in banca. Am imprumutat de la fiu-meu o jumatate de zambet ca sa nu crape oglinda, asta insemnand inca sapte de ghinion. Ani.
La usa doctoritei mi-am facut cruce cu limba, brusc Dumnezeu imi vara sula in coaste. Si Dracul coada cu eticheta Kenzo in geanta Gucci. Nu consum droguri dar uneori doctorii iti administreaza chestii la fel de delirante. Rezultatele procedurii erau bune, nu excelente, dar bune. Fusesem fata cuminte si-mi facusem singura curatenie in organe. Ma chemasera sa ma felicite personal ca ma descurcasem fara ajutorul lor. Cam cat de proasta era sa cred ca e ziua asta?
Fiind inca un pic nauca la plecare n-am indraznit sa-mi cumpar o bere, nici macar suc, dar ca sa nu ma intorc cu mana goala am dat iama in raftul cu banane al magazinului de la colt. In drum spre casa de marcat mi s-a agatat de degete si niste paine si o reteta noua de sos de capsuni. In fata mea o bunica cu sacosa pe roti indesa meticulos vreo patru cartoane de bere. La inceput de saptamana toata lumea reincepe programul de combatere a deshidratarii care ne afecteaza cu fierbinteala pe timp de weekend.
Ca sa intelegeti mai bine cum sa recunoasteti o zi proasta trebuie sa completez ca sunt romanca, nascuta pe-o pajiste cu Miorita, plecata la pascut in Albion, pe dealuri englezesti, “pe ploaie si pe ceata” ( vorba cantecului, va raspund fara sa intrebati – ‘Cine ma striga in noapte’- Iris ). Cand imi vine randul sa platesc scot un card pe care mai aveam ceva maruntis si tastez codul PIN. Vanzatoarea priveste stupefiata pe ecranul casei de marcat dupa care apasa butonul de frica de sub tejghea si ma trezesc inconjurata de alte cinci suflete cu ecuson in timp ce ceilalti cumparatori fac un pas inapoi. Sefa de tura ma anunta ca banca a cerut confiscarea cardului si telefon de urgenta pentru instructiuni suplimentare. In timp ce tobe de fanfara imi bateau in urechi si obrajii abia se tineau sa nu pocneasca de copti ce erau imi aduc aminte ca primisem noul card de la banca si uitasem sa-l inlocuiesc in portofel. De cativa ani niste muritori de foame imi fraudau contul. Daca nici asta nu e ghinion, sa fii romanca in Marea Britanie si sa-ti fure altii banii din cont … Intre timp sefa de tura lua legatura la telefon cu cei de la banca. Ma asteptam sa aud din clipa in clipa sirena masinii de politie si nu-mi trecea nicio idee prin cap despre cum as putea sa justific ca incercam sa-mi fur singura bani de pe card. Ca sa castig timp am introdus in cititorul de carduri pe sora celei jefuite, plastic de acelasi ADN, trimitand astfel pe furis un SMS bancii cum ca eram „eu, Picasso”. Banca se sesiza ca-mi mangaiam singura fluierul piciorului precum un candidat la spanzuratoare care incepe sa roada cu dintii funia in speranta ca va castiga timp pentru alte idei. Personalul magazinului e sfatuit sa distruga cardul in cauza si sa trimita acasa la odihna persoana cu autograf pe verso.
„Doamne ce zi proasta am si e abia mijlocul sezonului! Mai are rost sa povestesc cum e cand ma indragostesc?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s