Demenţă

frame

Îmi ia cuvintele ...
 Am ajuns să dorm
 lipită de rafturile bibliotecii
 ca să le ţin cu fruntea mea
împreună,
 dar mâna nopţii alege
 la întâmplare
şi ele dispar sparte
în funingine fină,
 fără să cunoască curăţenia focului
 ci doar răbdarea cărbunelui.
 Frazele mele rânjesc ştirbe,
 bâlciul literelor ascunde
 după cortine prăfuite
 mine hidoase.
 Fug fără să scap
 de laţul ei ...
 "De ce mă vrei singurătate?"
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s