Filozofăreala cu perciuni

sphere

Universul e rotund, viaţa şi sufletul lui Dumnezeu sunt nişte sfere. Lumea e rotundă. Planetele sunt rotunde. Deformate, uşor turtite datorită altei perfecţiuni – mişcarea de rotaţie în jurul propriei axe. Restul mişcărilor sunt dezechilibre. Puse împreună, dau totul şi nimic! Plus şi minus infinit închid o sferă. Tăcerea e o sferă. Cuvântul e o provocare, tentaţia transformării. Pentru că practic, de felul meu, amatorismul în filosofii de raţă umplută, mă las scoasă la plimbare în timp ce curăţ cartofi sau asezonez o salată sau cât timp grătarul se perpeleşte, fără niciun pic de ajutor. Am să explic tentaţia, pe înţelesul doamnelor, printr-o vizită la coafor. Pe domni îi gâdilă deja sarcasmul în gât, aşa că, deocamdată, îi ignor, vor avea nevoie de nerv când le va veni randul! O vizită la coafor, spuneam, când din bruneta ternă, care ai fost, scoţi, pe uşă afară, o blondă spumoasă sau o roşcată interesantă. Pe dinăuntru te trăgea, în jos, o supărare, dar n-a fost nevoie decât de puţină culoare ca să-ţi peţeşti, cu tam-tam, echilibrul.
Viaţa e o sferă, istoria e şi ea rotundă. Bărbaţii occidentali, chiar şi cei cărora le-am încredinţat filosofia, destul de robustă, a grecilor, mărturisesc că trec printr-o perioadă de tăcere. Poate fi reflecţie, confuzie, admit temeri şi faptul că se simt timoraţi în preajma femeii moderne, sigură pe ea, puternică, ofensivă. Unii îşi pun sub semnul întrebării propria sexualitate, când sunt refuzaţi categoric sau, şi mai complicat, când sunt luaţi cu asalt. Dacă privim puţin în urmă şi analizăm cam la ce fel de tratamente a fost supusă femeia de-a lungul timpului, sau aruncăm o privire în prezent, dar mai spre est de tachinările noastre, sufletul femeii s-a cam tăbăcit şi nici vorba nu i-a mai rămas prea fină. Chiar şi perpetuarea speciei, deşi îi aduce o dragoste unică, prin simplitatea ei, îi provoaca şi multă durere. În Geneza 3:16 femeia e pedepsită de Dumnezeu cu dureri la naştere şi subordonare bărbatului. Acestea nu pot fi cuvintele lui Dumnezeu, Dumnezeu transcris de bărbaţi e, evident, tot un bărbat. Spuneam că viaţa e o sferă şi se dă de-a dura, pentru că în timp ce bărbaţii care le-au permis femeilor să ia din responsabilităţi şi s-a dovedit că au luat ceva şi din putere (fapt pe care chiar dacă ei îl recunosc, tot îl dispreţuiesc) s-au efeminat, femeile, pe de altă parte, le-au preluat discursul. Nu e vorba aici de aspectul fizic, ci de ceea ce ne defineşte. După cum am demonstrat prin vizita la coafor, pe dinafară schimbările sunt la îndemână. În istorie au mai fost perioade de patriarhat sau de matriarhat, de diferite nuanţe. Se succed precum noaptea închide istoria de o zi. Trecem printr-o perioadă în care femeia revine în prim plan şi bărbatul face un pas înapoi, căutând resurse ca să se replieze. Se vor produce schimbări şi la est, unde datorită societăţii rigide transformările vor fi mai dureroase şi, probabil, violente. Vrăjitoare vor mai fi arse pe rug. Dar ca şi în efectul de domino, mişcarea e decalată, nu anulată. Sigur că există şi posibilitatea ca radicalizarea femeii din vest să fie înghiţită înainte de a se transforma în fluture, de estul încă flămând, căci şi acolo există nesiguranţă, chiar şi mai mare. Bărbatul minimalizează conceptul de femeie (pentru ei femeia se pretinde a fi un concept, nu o fiinţă de aceeaşi factură) pentru că numai aşa îşi poate demonstra, pe deplin, bărbăţia. Nu are argumente şi, precaut, şi-a dat, în scris, foarte multă putere. În occident bărbaţii au depăşit stadiul preşcolar şi, deşi un pic temători, sunt mult mai puternici decât verii estici, pentru că au curajul să mărturisească ceea ce îi sperie. Eu am o mare încredere în femei, indiferent de sechelele trecutului ele vor permite evoluţia spre un nou echilibru. Harta Universului e o alternanţă bărbat-femeie-bărbat-femeie, yin-yang-yin-yang. Dacă bărbaţii fac paradă vitejească, în perioadele de glorie, femeile, în general, se ascund după perdelele de la bucătărie, descântând supa şi porţia de carne. Veganii, după părerea mea, sunt oameni sătui de aventură, care preferă viaţa tihnită, cu ore aparent mult mai lungi. În ceasurile lor timpul ticăie râzându-şi în barbă. N-am făcut nicio menţiune despre gay, transexuali şi lesbiene pentră că am vorbit de oameni pe interior şi acolo lucrurile sunt mult mai clare. Exteriorul ne-a deranjat pe fiecare dintre noi, la un moment dat, în viaţă. Bisexualii ar merita o notă aparte, în sensul că sunt nişte lacomi, care îndură trăiri din ambele lumi, nehotărâţi care nu pot fi fericiţi, pentru că fericirea presupune implicare totală, ori ei au un ochi pe făină cât încă mai gustă din slănină.
Dumnezeu e un suflet sferă. Singurătatea e sferică. Şi, ilogic, bărbatul şi femeia sunt o sferă, dar numai când completează întregul. Povestea jumătăţilor de portocală o să vă facă pe toţi să râdeţi … Şi totuşi …
Dumnezeu a creat bărbatul, dar bărbatul nu putea fi o sferă. Între el şi Dumnezeu stătea misteriosul Sfânt Duh. După o pauză de gândire, Dumnezeu a creat femeia. Împreuna, dacă se armonizează, pot atinge perfecţiunea lui Dumnezeu. Perfecţiunea lui Dumnezeu vine din iubire. Iubirea care ne scapă de pe buze, chiar şi de 33 de ori pe zi, e un abţibild. Iubirea lui Dumnezeu e în manuscris. Complicat de citit. Aud în fiecare zi oameni care se declară atei, convinşi şi credibili. Aud oameni rugându-se în biserici, pledând drept credincioşi. Cei mai mulţi, deşi sinceri, se înşeală.
Dumnezeu e ateu, El e perfecţiune, iar perfecţiunea nu are în ce să mai creadă. Omul stăpân pe el, pe măsură ce câştigă din înţelepciune, se ia în propriile mâini, de unul singur, şi nu e vorba de niciun destin, căci însăşi ideea de destin e un dezechilibru. Negându-l pe Dumnezeu, ateul crede, de fapt, în sine, în om. Tot un fel de credinţă, deci cu colţuri. În acelaşi timp, la polul opus, credinciosul se lasă în mâinile lui Dumnezeu, mai şi trişează câteodată, dar se plasează tot în colţuri. Ca să atingi configuraţia dumnezeiască, trebuie să cauţi mereu ce-ţi lipseşte. Mai întâi trebuie să afli cine eşti, ce ai de oferit. Abia apoi vine chinul conştientizării a ceea ce-ţi lipseşte. Jumătăţile astea, care suntem, sunt înşelătoare, diferenţele nu sunt tot timpul vizibile cu ochiul liber, puţini îşi vor găsi complementarul şi vor putea atinge ora lui Dumnezeu. Din acel moment, însă, nu mai e nevoie de nicio credinţă, abia atunci ea devine un nonsens. Totul, odată reunit, nu mai poate fi desprins decât prin violenţă, el sfidează până şi moartea. Născută să facă ce vrea, ea va trece pe listă doar jumătate. Va pleca, totuşi, cu desaga mai grea, perfecţiunea nu are reguli. Sufletul, odată întregit, nu mai semneaza acte separat. Perfecţiunea e neperisabilitatea decretată de Dumnezeu. O vedem în cupluri care mor deodată sau la foarte mică distanţă de timp, deşi viaţa se zbate să ţină măcar jumătate pe loc, dar numai întregul are sens. Dumnezeu nu e uşor. Şi nici nu e vreun socialist, deşi aşa i-ar plăcea să credem. Fericirea, ca întreg, e o loterie. Muncă, pentru că trebuie să-ţi plăteşti biletul, şi timp. În povestea asta facem abstracţie de destin şi de noroc. Ce te faci dacă jumătatea ta e o leneşă, care înghite timp?
Dintr-o dată pare scuzabil individul care adună la centură 7-8 căsnicii, el se grăbeşte să-şi găsească fericirea, păcat că e superficial! Şi mai sunt şi cei care pretind că nu au nevoie de toiag, cât se sprijină pe umeri tineri. Omul n-ar mai fi om dacă nu ar încerca să păcălească şi să mituiască chiar şi fuga după fericire! 
Istoria e o sferă, deşi pătrăţoasă dintru început, colţurile s-au erodat de la învârtitul în jurul propriei cozi (axe). La început credinţa s-a pus în genunchi în faţa unui grup larg de zei, apoi s-a rupt, bucăţile servind drept ofrandă doar unuia. Va urma o asimilare a tuturor numelor în unul singur, parafând credinţa în perfecţiune sau o eradicare totală a credinţei – o practică a perfecţiunii? Pot două elemente imperfecte, unite la întâmplare, fără vreo simetrie, să fure gloria perfecţiunii?
Aceasta este o poveste pentru cei ce au găsit. Restul se vor enerva şi vor înjura la primire.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s