Doare dor

picnic 4

Îmi freamătă-n lacrimi amintirile verzi,
din vremea când alergam îndrăgostiţi prin livezi,
picioarele se-mpiedicau în iarba înaltă,
dorinţe tinere ardeau tăciuni vii sub talpă,
mă-mbrăţişai laolaltă cu lemnul de măr,
îmi puneai margarete şi săruturi în păr,
mă lăsam să-ţi alunec pe frunze de prun,
visam, în privirea ta, amorul nebun,
nu mai ştiam de ochi curioşi
din flori de cireş, noi eram frumoşi,
zarzării ne-nveleau cu sfială-n petale
curate şi noi râdeam în pieile goale,
erai pentru mine şi suspin, şi zbor,
mă-nvăţai, pe patul de rouă, cum să te-ador,
azi mă-ncearcă tristeţi de năluci şi nu ştiu
cum nucul păstrează în mine sărutul tău viu.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.