Doare dor

picnic 4

Îmi freamătă-n lacrimi amintirile verzi,
din vremea când alergam îndrăgostiţi prin livezi,
picioarele se-mpiedicau în iarba înaltă,
dorinţe tinere ardeau tăciuni vii sub talpă,
mă-mbrăţişai laolaltă cu lemnul de măr,
îmi puneai margarete şi săruturi în păr,
mă lăsam să-ţi alunec pe frunze de prun,
visam, în privirea-ți, amorul nebun,
nu mai ştiam de ochi curioşi
din flori de cireş, noi eram frumoşi,
zarzării ne-nveleau cu sfială-n petale,
noi râdeam curățeniei pieilor goale,
erai pentru mine şi suspin, şi zbor,
mă-nvăţai, pe patul de rouă, cum să te ador,
azi mă-ncearcă tristeţi de năluci şi nu ştiu
cum de nucul păstrează sărutul tău viu.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.