Îngăduinţă

wet lips

Sub mantia neagră, cernită,
a străinului,
a luptei, în surdină şi-n oftat,
a întunericului,
în închisoarea cuvântului,
a regretului fariseu,
bate, împroşcând pe lume lumină,
inima lui Dumnezeu.
Am trupul hotar
şi sfială în vene,
păcatul îmi trece
biciul pe piele,
mă prind pe braţe
iubiri fără vină,
îmi aduc pe buze
stropi de lumină,
din vin şi din pâine
îmi plămădesc mântuire,
pe suflet îmi ard
rugaciuni şi uimire,
pe gânduri îl port,
renunţ la eternitate,
mă spală pe faţă
un râu de lacrimi curate.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s