Arta plecatului de-acasă

bride cat(Pinterest)

Fugitul de-acasă e simplu. Arunci nişte bulendre în rucsac, aştepţi miezul nopţii, sari pe geam, dacă ai noroc de grădină, la bloc ieşi pur şi simplu pe uşă, că înafară de două pensionare, care numără schimbul trei la vizor, toată lumea, care ţi-ar putea pune piedică, doarme. Te duci la cel mai bun prieten şi stai acolo până ce consiliul de familie începe să-şi ţină promisiunile.
Plecatul de acasa e complicat. În primul rând trebuie să faci parte dintr-un cuplu sau măcar să ai impresia că faci parte dintr-un cuplu. Iubi exersa de câteva luni şi tot nu avea efectul scontat. Asta pentru că plecatul de acasa e o artă.
Dupa prima cearta serioasă, Iubi a avut ultimul cuvânt: „Plec!”, după care a ieşit din casă, izbind uşa. N-a fost nevoie nici să plâng, nici să iau un Nurofen pentru că, sinceră să fiu, mă năucise. Când n-a apărut nici la lăsarea serii, am împărţit cina cu un cartonaş cu numele lui, aşa cum văzusem că se rezervă locurile la restaurant. Nici ştirile de noapte nu mi-au elucidat misterul, aşa că a trebuit să mă duc la culcare doar cu pijamaua lui şi mintea ocupată de întrebări. M-am trezit de dimineaţă, cu pantalonii de pijama pe picioarele lui, semn că aerul curat îi ascuţise simţul de proprietate. Pentru că era vorba de o pijama cu dungi, cadou de la Moş Crăciun, vreo două luni am avut reacţii adverse, de câte ori treceam pe lângă raftul cu teste de sarcină din farmacie. Ajunsesem să mă rog de vecine, să-mi cumpere paracetamol şi sirop de tuse.
Când s-a întâmplat şi a doua oară, eram oarecum pregătită. M-am interpus între el şi uşă, cu o mişcare demnă de Boa cu pene de struţ şi l-am trimis înapoi, să-şi facă şi bagajul.
– Cum pleci aşa, fără niciun bagaj? Du-te şi ia si tu măcar o geantă de umăr, dacă nu vrei valiza …
– N-am timp, sunt nervos. Plec!
M-a dat deoparte, în timp ce se prefăcea că mă săruta de rămas bun, după ureche … şi dus a fost!
Vai, cât de tare m-am fost enervat!
Ca să nu se mai întâmple şi altădată, chiar dacă era să mă cert cu faţa lui de pernă, i-am făcut eu valiza. Crezusem că aveam să mă perpelesc trist, până la pierderea serialelor preferate, dar gena mea optimistă mi-a deschis larg ochii: aveam mai mult spaţiu în dulap, iar contabilul, care se îngrijorase de fenomenul de expansiune a rochiilor cu captuşeală, îşi dăduse demisia. De data asta aveam pregătite toate păcatele care-l ţineau la distanţă: o găletuşă cu îngheţată, două cutii cu bomboane fine, de ciocolată şi un bol cu cartofi prăjiţi. Precaută, am pus la spălat pijamaua tărcată şi m-am instalat într-una cu buline. De dimineaţă m-a trezit Iubi, cu cafeaua fierbinte, că nu era zi de serviciu şi ca să merg la bucătărie aş fi avut nevoie de o ţinută decentă. Geamul nostru dădea nas în nas cu unul de la un bloc turn.
Ce era cu adevărat ciudat în plecările astea ale lui Iubi, era că suferea de amnezie în privinţa întâmplărilor de interes comun, cât timp eram supăraţi. De motive nici nu se mai punea problema, alea se ştergeau singure, cu buretele, ca să faca loc grijilor, pe care şi le făcea, mai ales aceea că aş fi putut schimba yala! Nu ştia, dragul de el, cât de greu e să găseşti un lăcătuş cu experienţă, care să lucreze şi în regim de urgenţă! Lăcătuşii, ca şi instalatorii, ca şi chirurgii, au liste cu programări cu cel puţin două luni în avans. Iubi credea că plecatul de-acasă era o joacă. Vizita nişte prietene din adolescenţă, punea nişte poze pe Facebook, dar la crăcănatul zorilor se întorcea la spălătoria-hotel-bucătărie sau cum s-o mai numi! 
Am hotărât să fac şi eu o încercare, care să ne folosească drept exemplu. Primul pas: am căutat nişte poze cu bărbaţi distinşi, cu care nu apucasem să mă plimb vreodată, şi le-am postat, la paritate cu nişte balade rock, pe Facebook. Apoi, timp de trei ore, am umplut două valize, am sunat la vecina de la parter şi am rugat-o să le găzduiască, motivând că ne apucam de văruit. Am aruncat toată mâncarea în toaletă şi am tras apa. I-am lăsat, pe masa din bucătărie, un număr de telefon, de la o pizzerie care livra la domiciliu. Apoi m-am ascuns în dulapul din dormitor. Chiar eram curioasă, dacă măcar  atunci când îl părăseam îşi punea sacoul pe umeraş sau  … tot căzut, la picioarele patului … Îmi pileam unghiile pe întuneric, între două haine de blană, când l-am auzit strigându-mă. Mai cu miere de albine, la început, apoi cu disperări acre, de murătură. În loc să sune la pizzerie, s-a apucat să sune la mama şi pe la prieteni. Când a ajuns la spitalul de nebuni, am adormit. Când m-am trezit, de dimineaţă, Iubi scria eseuri pentru un poliţist care dormita, mulţumit, în fotoliu şi un câine lup, care îl privea cu neîncredere. Şi doar îi lasasem un bilet pe frigider, că-l părăseam! Când m-a văzut, s-a repezit la mine, în timp ce poliţistul, trezit brusc, ne ameninţa cu arma din dotare. Îi mai dădusem şi bani de ştrand fetiţei vecinului de palier, ca să-i scape, ca din întâmplare, că mă văzuse plecând cu un domn cu ghiul şi ochelari de soare!
– Iubi, te-am părăsit!
– Părăsit??? Îmi vine să te omor cu mâinile mele, am crezut că te-a răpit o reţea de terorişti …
Fetiţa vecinului hotărâse să-mi acorde un bonus, pentru mărinimie, aşa că a mai adăugat de la ea doi negri, cu cuţite şi o dubă jupuită de numere.
– Fir-ar să fie de circumstanţe, am plecat de-acasă, Iubi! am ţipat la el, în timp ce poliţistul dispărea, cu câine cu tot, trântind uşa şi bodogănind despre tâmpiţi care irosesc banii contribuabililor. Avusesem noroc că nu-şi luase cu el şi caietul cu amenzi …
– Nu aveai cum să mă părăseşti, iubire, dacă plecai, mi-ai fi lăsat pijamaua! 
De pe buzunarul de la piept al bluzei de pijama îmi făcea în ciudă, din pumnişori, un ursuleţ cu suflet de broderie, în timp ce Iubi îşi lua de pe mine pantalonii.
Plecatul de acasa e o artă. Eu şi Iubi suntem nişte amatori.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s