Arta plecatului de-acasa

bride cat

Fugitul de-acasa e simplu. Arunci niste bulendre in rucsac, astepti miezul noptii, sari pe geam daca ai noroc de gradina, la bloc pur si simplu iesi pe usa ca inafara de doua pensionare care numara schimbul trei pe vizor, toata lumea care ti-ar putea pune piedica doarme. Te duci la cel mai bun prieten si stai acolo pana ce consiliul de familie incepe sa-si tina promisiunile.
Plecatul de acasa e complicat. In primul rand trebuie sa faci parte dintr-un cuplu sau macar sa ai impresia ca faci parte dintr-un cuplu. Iubi exersa de cateva luni si tot nu avea efectul scontat. Asta pentru ca plecatul de acasa e o arta.
Dupa prima cearta serioasa Iubi a avut ultimul cuvant: „Plec!”, dupa care a iesit din casa izbind usa. N-a fost nevoie nici sa plang, nici sa iau un Nurofen pentru ca sincera sa fiu ma naucise. Cand n-a aparut nici la lasarea serii am servit cina cu un cartonas cu numele lui asa cum vazusem ca se rezerva locurile la restaurant. Nici stirile de noapte nu mi-au elucidat misterul asa ca a trebuit sa ma duc la culcare doar cu pijamaua lui si mintea ocupata de intrebari. M-am trezit de dimineata cu pantalonii de pijama pe picioarele lui, semn ca aerul curat ii ascutise simtul proprietatii. Pentru ca era vorba de o pijama cu dungi, cadou de la Mos Craciun, vreo doua luni am avut reactii adverse cand treceam pe langa raftul cu teste de sarcina din farmacie. Ajunsesem sa ma rog de vecine sa-mi cumpere paracetamol si sirop de tuse.
Cand s-a intamplat a doua oara eram pregatita. M-am interpus intre el si usa cu o miscare demna de Boa cu pene de strut si l-am trimis inapoi sa-si faca bagajul.
– Cum pleci asa faca niciun bagaj? Du-te si ia si tu macar o geanta de umar daca nu vrei valiza …
– N-am timp, sunt nervos. Plec!
M-a dat deoparte in timp ce se prefacea ca ma saruta de ramas bun dupa ureche … si dus a fost.
Vai cat de tare m-am fost enervat!
Ca sa nu se mai intample si altadata, in timp ce ma certam cu fata lui de perna i-am facut eu valiza. Crezusem ca am sa-mi perpelesc tristetea pana la pierderea serialelor preferate dar gena mea optimista mi-a deschis larg ochii: aveam mai mult spatiu in dulap si contabilul care se ingrijora de miscarea de expansiune a rochiilor cu captuseala isi daduse demisia. De data asta aveam pregatite toate pacatele care-l tineau la distanta: o galetusa de inghetata, doua cutii cu bomboane fine de ciocolata si un bol cu cartofi prajiti. Precauta am pus la spalat pijamaua tarcata si m-am instalat in una cu buline. Dimineata m-a trezit Iubi cu cafeaua ca nu era zi de serviciu si ca sa merg la bucatarie as fi avut nevoie de tinuta decenta. Geamul nostru statea nas in nas cu unul de la un bloc turn.
Ce era cu adevarat ciudat in plecarile lui Iubi era ca suferea de amnezie in privinta intamplarilor cat eram suparati. De motive nici nu se mai punea problema, alea se stergeau singure cu buretele ca sa faca loc grijilor pe care si le facea ca as putea sa schimb yala. Nu stia dragul de el cat de greu e sa gasesti un lacatus cu experienta si care sa lucreze si in regim de urgenta. Lacatusii ca si instalatorii ca si chirurgii au liste cu programari pe cel putin doua luni in avans. Iubi credea ca plecatul de-acasa e o joaca. Vizita niste prietene din adolescenta, punea niste poze pe Facebook, dar la cracanatul zorilor se intorcea la spalatorie, hotel, bucatarie sau cum s-o mai numi.
Am hotarat sa fac si eu o incercare care sa ne foloseasca drept exemplu. Primul pas: am cautat niste poze cu barbati distinsi cu care nu apucasem sa ma plimb vreodata si le-am postat la paritate cu balade rock pe Facebook. Apoi timp de trei ore am umplut doua valize, am sunat la vecina de la parter si am rugat-o sa le gazduiasca ca ne apucam de varuit. Am aruncat toata mancarea la toaleta si am tras apa. I-am lasat pe masa din bucatarie un numar de telefon de la o pizzerie care livra la domiciliu. Apoi m-am bagat in dulapul din dormitor. Chiar eram curioasa daca macar cand il paraseam isi punea sacoul pe umeras sau tot cazut la picioarele patului … Imi pileam unghiile pe intuneric intre doua haine de blana cand l-am auzit strigandu-ma. Mai cu miere de albine la inceput apoi cu disperari acre de muratura. In loc sa sune la pizzerie s-a apucat sa sune la mama si pe la prieteni. Cand a ajuns la spitalul de nebuni am adormit. Cand m-am trezit de dimineata Iubi scria eseuri pentru un politist care dormita multumit in fotoliu si un caine lup care il privea cu neincredere. Si doar ii lasasem bilet pe frigider ca-l parasesc. Cand m-a vazut s-a repezit la mine in timp ce politistul trezit brusc ne ameninta cu arma din dotare. Ii mai dadusem si bani de strand fetitei vecinului de palier sa-i scape ca din intamplare ca m-a vazut plecand cu un domn cu ghiul si ochelari de soare.
– Iubi, te-am parasit!
– Parasit??? Imi vine sa te omor cu mainile mele, am crezut ca te-a rapit o retea de teroristi …
Fetita vecinului hotarase sa-mi acorde un bonus pentru marinimie asa ca mai adaugase de la ea doi negri cu cutite si o duba jupuita de numere.
– Fir-ar sa fie de circumstante, am plecat de-acasa Iubi! am tipat la el in timp ce politistul disparea cu caine cu tot trantind usa si bodoganind despre tampiti care irosesc banii contribuabililor. Aveam noroc ca nu luase caietul cu amenzi cu el.
– Nu aveai cum sa ma parasesti iubire, daca plecai mi-ai fi lasat pijamaua.
De pe buzunarul de la piept al bluzei de pijama imi facea in ciuda din pumnisori un ursulet cu suflet de broderie in timp ce Iubi isi lua de pe mine pantalonii.
Plecatul de acasa e o arta. Eu si Iubi suntem niste amatori.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s