Penitenţă

stillness

Lacrimile migrează spre inimi calde,
rămâne ger o mânie încremenită a sufletului,
o goliciune de somn a subpielii
şi nu mai ştiu ce-ar fi fost să fii …
până când cuvântul,
ascuns de răzbunarea ochilor, sub limbă,
cheamă, în dialectul lunii,
imitaţii de vieţi plecate în îngeri.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s