Gladiola gladiatorului

gladiatoare.jpg

Tribunele oftau bosumflate. Mai intai au aplaudat isteric, au tropait enervate, apoi au inceput sa arunce ocari in arena plesnind cu palma de pulpa cu ciuda. Leul era de neclintit. Intrase maiestuos in arena, ragetul lui amutise carafele de vin ale imparatului apoi ignorand asteptarile romanilor a dictat stare de oboseala. Pur si simplu se saturase de mofturile si pretentiile oamenilor. Nu mi-a aruncat mai mult de o privire. Imi stia mirosul din grotele umede unde fuseseram tinuti flamanzi. Nu-i ispiteam nicio pofta.
M-am asezat pe nisipul fierbinte. Tribunele nu aveau intelepciunea de a cere medalii cu morti de plictiseala. Imparatul, acel Iulius Cezar, privea lung, muncit de cuget.
Numele meu e Mokasokos si sunt din neamul tracilor. Mama a murit dandu-mi viata, implorand zeii sa fiu baiat. Tata a fost ucis de daci intr-unul din atacurile de noapte de peste apa. Pe mama au luat-o ca sclava si au lasat-o in grija Dezinei. Dezina era mama lui Didas – printul dac, seful clanului. Pe mama o apucasera durerile facerii si batranei i s-a facut mila. Printul a hotarat sa faca din prunc soldat, gata sa-l serveasca, daca eram fata urmam sa fiu lasata sa mor de foame sau sa fiu data ca hrana salbaticiunilor. Dezina m-a iubit din prima clipa si a ascuns adevarul. M-a purtat in haine barbatesti si a lasat sa fiu antrenata pentru lupte. Cand i-am ajuns pana la umar eram printre cei mai buni. Dezina n-a mai apucat sa ma elibereze, anii grei n-au lasat-o sa se desparta de mine. Ar fi vrut sa ma trimita peste munti pe ascuns inainte de a ni se afla taina. In noaptea in care a murit am fugit. M-au inconjurat romanii in drum spre poporul meu. Am pus la pamant toti soldatii care au incercat sa ma murdareasca. Capetenia lor m-a crutat. Urma sa fiu data imparatului ca rasplata pentru gladiatorii victoriosi. Moartea nu-mi lasase urme pe maini. Cand n-am lasat suflete pe sabii Cezarul mi-a lasat in grija gladiatorii. Ii antrenam de lupta. Mare parte dintre ei aveau acelasi nume de sange cu mine. La inceput m-au luat in bataie de joc, apoi m-au privit cu ura. Cand moartea le-a furat din nerv au hotarat sa-mi asculte cuvintele. Aveam cei mai puternici barbati din Republica. Flamanzi de victorie, neinduplecati, inimi reci si pofta de razbunare. Natura umana calca pe jaratec. Jocul mortii tine ura pe torta.
Cuvintele muscau din dusman in lipsa de libertate. Nu le intelegeam intotdeauna vorba, radacinile stramutate ofilesc din aroma. Ochii mijiti pandeau greseala.
Imparatul cruta doar pentru ca avea in minte o pedeapsa mai mare. Una care sa sature poporul.
Din incursiunile in nord ii fusese adusa in dar o printesa din neamurile germanice. Ascunsa de valuri fine si bratari zornaitoare se lasa lasciva pe gandurile Cezarului. In arena ingenunchea cu biciul. Lupta dezbracata. Bratele tari uitau datoria palosului, mintile se moleseau in arsita cerului. Zeii aveau o favorita. O chema Cunigund. Adusa la bratul imparatului transformase armata gladiatorilor din haita de lupi ce inraisera trecerea timpului in catelandri fericiti sa pupe mana stapanei.
Nu mai suportasem sa le vad mintile pe scut si sufletele atarnate de pieptul gol. Cezarul voia lupta. Singura femeie pe care am omorat-o a fost mama.
Ma aduce inapoi din nepasare coama leului cautandu-mi umarul. Doi condamnati fara nevoie de iertare.
Cu viata crutata am fost alungati din cetate. Si eu speram ca intr-o zi o sa i se faca foame. M-am intors in gand la ai mei dar m-au respins fara tagada, miros a salbaticiune.

Lucretia-Illithyia-spartacus-blood-and-sand-17248019-495-350

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s