Povesti de la discoteca (2)

tall girl

M-am nascut pe picior mare. Tata era un 46. In clasa a cincea purtam pantofii mamei. Cel mai mult imi placea o pereche de sandale albe cu platforma impletita din fire de rachita lacuite elegant. De cate ori le purtam baietelul contabilei de la primul etaj imi spunea ‘sarut mana’. Din clasa a saptea nu-mi mai gaseau decat pantofi cu toc. Dupa stilul de mers pe care il abordam – echilibru fragil – cei de la scoala au trebuit sa inaspreasca normele de protectia muncii. Invatatura nu trebuia protejata, de la inaltime o respiram ca pe aerul curat. In clasa a opta eram un 39. Atunci s-au inventat in orasul meu discotecile pentru copii. Era socialista avea migrene daca patinoarul zacea pe vara scorojindu-si vopseaua de pe mantinele. Inafara de madama socialista toata lumea trebuia sa munceasca. Parazitii erau trimisi la inchisoare. Cei care optau pentru o viata sanatoasa, in aer liber, la canal. Un canal Dunare – Marea Neagra unde apa dulce era trimisa in lacaraia sarata sa se tempereze ca prea dadea din solduri pe sub nasul marinarilor.
Stilul meu de mers putea fi catalogat ca original, o nauceala de satelit combinata cu spontaneitatea sleampata a unui meteorit purtator de ochelari care calca pe adidasi toti colegii de maraton. Tata imi cumparase sandale de discoteca ca sa nu le mai maltratez pe ale maica-mii care intre timp imi ramasesera mici. Aveau toc de 7 cm si o multime de barete fine de un rosu cafeniu. Ma miram si eu de atata indulgenta. Daca prima repriza de dans mi-a dat de gandit, celelalte m-au enervat de-a binelea. Niciun baiat nu ma invita la dans, nici macar tocilarii … nici macar ochelaristii … Am inceput sa port rochii. Ca sa nu-mi cheltui toti banii de buzunar pe sucuri mama imi cumparase o gramada de rochii inflorate cu bretelute si vedere la jumatatea pulpei. Una dintre ele m-a cucerit de la prima privire. Cineva aruncase un brat de maci pe bustiera iar fusta era o samba cu volane tinandu-se copilareste de mana. Doua bretele timide ma tineau strans de dupa gat. Din boxe se miorlaia un blues iar eu, cu cotul plictisit pe mantinela, inganam cuvintele cu obida … pentru bretele. Brusc m-am simtit privita. De ce ne fac ochii altora sa tresarim? Erau doi. N-am avut timp sa-mi raspund cand unul dintre ei s-a apropiat, mi-a pus mana pe sani si a inceput sa urle in extaz catre celalalt care astepta cu limba scoasa ca sunt ai mei, nu sosete. L-am prins pe nesimtit de perciuni cand incerca s-o ia la fuga si l-am luat la rost.
– Ce crezi ca faci?
– Iarta-ma, iarta-ma, nu ma bate, am crezut ca sunt sosete. Credeam ca esti baiat …
– Baiat?
– Ce ti se pare asa de necrezut? Porti acelasi numar la pantofi ca tata …
I-am dat una peste cap sa tina minte si l-am lasat sa plece. Daca ma burzuluiam riscam sa se scape pe el, folosise deja tot tupeul de care era in stare. In timp ce alergand isi scuipa in san de bucurie c-a scapat doar cu atat i-am trimis prostului o intrebare:
– Nu mai bine ma invitai la dans? L-am vazut oprindu-se in loc o secunda apreciind distanta cuminte dintre noi, dupa care mi-a strigat rupand-o iar la fuga:
– Dupa ce ca esti cu un cap mai inalta ca noi ti-ai mai luat si pantofi cu toc … noi credeam ca esti pe invers …
La dracu’! Bineinteles ca eram pe invers, ei aveau sageata la cerculet, eu o cruciulita. In anii care au urmat si baietii au inceput sa-si poarte nasul pe prajina iar tata mi-a interzis sa mai merg la discoteca. Pentru sanatatea sirei spinarii m-a trecut pe tenisi. Aveam voie sa joc baschet, sa port blugi si sa ma ocup de lecturi suplimentare. E drept ca uneori si eu as fi preferat sa fi fost sosete.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s