Delir

hands 2

Mă cuibărisem într-un colţ de întuneric,
nu ştiam unde-s geamurile, inima se tânguia isteric …
Nu mai aveam stele, nici lună, nici soare,
norii implorau să renunţ la răbdare.
Se chircise în mine revolta spăşită,
îi plângea în suflet teama de-a fi chinuită,
nu mai aveam sărut, nici strângeri de mână,
doar nişte vorbe ruginite scrijelind în ţărână.
Îmi cotrobăia în gând, anemică, o iluzie,
să te desenez pe venă ca pe-o perfuzie,
în rostul neclintirii vlăguite de viaţă
să-mi trimiţi în sânge hohote de paiaţă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s