Delir

hands 2

Mă cuibărisem într-un colţ de întuneric,
nu ştiam unde-s geamurile, inima se tânguia isteric …
Nu mai aveam stele, nici lună, nici soare,
norii implorau să renunţ la răbdare.
Se chircise în mine revolta spăşită,
îi plângea în suflet teama de-a nu fi chinuită,
nu mai aveam sărut, nici strângeri de mână,
doar nişte vorbe ruginite, scrijelind în ţărână.
Îmi cotrobăia prin gând, anemică, o iluzie,
să te desenez pe venă, ca pe-o perfuzie,
în rostul neclintirii vlăguite de viaţă,
să-mi trimiţi în sânge hohote de paiaţă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s