Delir

hands 2

Mă cuibărisem într-un colţ de întuneric,
nu ştiam unde-s geamurile, inima se tânguia isteric …
Nu mai aveam stele, nici lună, nici soare,
norii implorau să renunţ la răbdare.
Se chircise în mine revolta spăşită,
îi plângea în suflet teama de-a fi chinuită,
nu mai aveam sărut, nici strângeri de mână,
doar nişte vorbe ruginite scrijelind în ţărână.
Îmi cotrobăia în gând, anemică, o iluzie,
să te desenez pe venă ca pe-o perfuzie,
în rostul neclintirii vlăguite de viaţă
să-mi trimiţi în sânge hohote de paiaţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s