Presimţiri

Grele-mi sunt zilele când eşti departe,

când uşa mă doare şi geamul nu poate.

Grele-mi sunt nopţile, când pereţii dansează

de mână cu ielele şi-n zori emigrează,

îşi iau cărămizile, tavanul, buimac,

semnează divorţul, mă ninge să tac,

podelele, în tristeţi abisale şi şoapte,

îşi scârţâie visul şi iubirea, în moarte,

cresc buruiene, din gând şi din mine,

să mângâie dorul rătăcit către tine,

m-alungă uitarea-n nepăsări pământeşti,

când eşti departe, şi eşti, şi nu eşti.

old door

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s