Cuvintele sunt cele mai strălucite vânzătoare de iluzii, pe piaţa profitului ele conduc în toate sondajele. Privirile locuiesc confortabil pe locul doi, cuvintele ar putea aduce adevărul pe retină, dar nu o fac, din ceea ce a devenit nevoia acută de supremaţie. Cuvintele – nişte parvenite în sistemul lucrativ, transferate de la justiţie, au dat de gustul hainelor cu etichetă. Săracele simţurilor au rămas gesturile, prostuţe şi naive, dându-se de gol la pas, când până şi pulsul ia lecţii de actorie. Minţile au inventat pastile care fugăresc teama de adevăr. Mă uit la mâna mea dezbrăcând pe hârtie câteva cuvinte, în timp ce ele fac front comun, ascunzând de mine înţelesuri. Când nu vorbesc, zămislesc în mine teribile lacrimi din adevăruri.
