Ruga neputinţei

rainbow fist

“Am braţe grele, învăţate să sape,
ele ştiu mineritul, te roagă de ape”,
îmi spuse muntele, asuprit de ecou,
dezolarea îmi prinse inima în garou.
Ca o starletă la şcoala de dramă:
“Braţele mele pe muritori se destramă”,
îmi spuse apa, legănând din şolduri,
speranţele mele se vindeau la solduri.
“Braţele mele sunt ocupate,
ţin rodul pe umeri, dau moartea la spate,
nu pot să fac nicio încercare
de-a strânge emoţii din îmbrăţişare”,
mi-a spus pomul, rătăcit de grădină,
lăsând pe mine o umbră de vină.
“Mâinile mele ţin pe toţi în braţe,
dac-ar strânge prea tare, ar fura din viaţă,
ţi le dau, rămân eu prizonier în umblet,
ele ştiu de la îngeri să sărute pe suflet”,
îmi spuse aerul, coborând pe pământ,
ţinut de umeri de-o pală de vânt.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s