Prin dragoste, la galop

horse riding girl

O iubeam atât de mult încât mai degrabă aş fi murit decât să-i refuz ceva. O dusesem la cursele de cai ca să-şi poată etala pălăriile. Avea fler în materie de pălării, ale ei erau stranii, fără a pierde din eleganţă. Zâmbea din puţin şi ca să nu-mi umbrească prezenţa în public, mă adora reţinut. Simţeam în ea o flacără chinuită sub un regim sever de conduită exemplară. În timp ce privea caii  alergând asudaţi dar păstrând ca şi ea, cu demnitate, eleganţa, o simţeam fremătând copilăreşte la braţul meu, în ochi arşiţe mărunţite luminau jucăuşe.
Când i-am spus că mergem să călărim la un centru de echitaţie, am crezut c-o să-mi leşine în braţe de fericire. Abia dupa ce s-a urcat încrezătoare pe cal, m-a privit cu inocenţă flămândă:
– Acum ce trebuie să fac?
– Nu ştii să călăreşti? Am crezut …
– N-am fost niciodată atât de aproape de cai, dar îmi plac caii … ştiu că pot să călăresc …
A râs curat, lăsându-şi capul pe spate şi strângând între coapse bătăile inimii, deja fermecate, de biet armăsar. Şi-apoi au dispărut. Rămăsesem într-un nor de praf în timp ce spaima mi se lăsa pe suflet, în tunet de copite.
Am găsit-o dupa mai bine de o oră, când disperarea mi se încolăcise de gât, gata să sugrume. Împletea, cântând în surdină, coroniţe de margarete în timp ce calul zăcea sub tribut de sudoare, pe iarbă. Părea răpus. Parcă citindu-mi gândurile, l-a prins de gât, sărutându-l pe frunte şi nările au început să-i plângă în freamăt, în timp ce ochii deschişi, adorând, nu o vedeau decât pe ea.
– Eşti bine? am încercat să pun laolaltă ultimele frânturi de glas.
– Da, da, sunt atât de fericită …
– Se pare că galopul are acest efect asupra oamenilor, o eliberare de rău, de urât …
– Câte galopuri are voie pe zi?
Neînţelegând fiinţele umane, dar intuind că e un moment bun să-şi facă ieşirea din scenă, armăsarul s-a ridicat brusc, s-a scuturat şi pentru a doua oara a dispărut într-un nor de praf.
O priveam, cu florile albe mângâindu-i fruntea frumoasă, de mireasă, privirea uimită şi gura uşor întredeschisă, nelăsând să-i plece urma. Mi-a prins mâna şi am tras-o la piept. La trap, pe aceeaşi şa, am ştiut că galopul nu va mai fi niciodată la fel fără ea. Mi-a adormit moale şi cuminte în braţe, evadând din primăvară.

Advertisements

4 thoughts on “Prin dragoste, la galop

  1. Its ike үou learn my mind! You seеmm to graѕp a lot approximately this, uсɦ
    as yyou wrote the book in it or something.I feel that yyou
    simly could do with some % to ɗrive the message house a bit,
    but other than that, thiѕ is magnificent blog.
    A fantastic read. Ⅰ will ceгtainly be back.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s