Repartitoare

biftec tartar4264 (gatesti-ingenios.ro)

L-am cunoscut la cârciumă. Privind înapoi, aş putea pretinde că eram beată. Nu pot să mă agăţ decât de nişte pânze halucinogene pentru că nu consumasem decât mămăliguţă cu sote de ciuperci. Mămăliga îmi dă arsuri, aş putea să blamez, măcar aşa, colateral, o furie gastrică. Nu mai erau locuri la alte mese, aşa că şi-a comandat biftecul tartar într-un tête-à-tête cu mine. Râdeam cu ochii când ospătarul, unul preocupat de propriul papion de la uniformă, mi-a pus în faţă desertul – scufundări de căpşuni în frişcă vanilată. Am tresărit când mi-a dus furculiţa la gură:
– Trebuie să guşti, biftecul e mortal!
Am gustat, mi-am dat ochii peste cap şi am mormăit de plăcere, iar după ce am terminat tot ce era pe farfurie i-am pus o căpşună în gură, să nu care cumva să-i treacă prin minte că intenţionez să platesc şi partea lui. De fapt, nici nu m-a lăsat să m-ating de nota de plată. Aşa îşi alegea victimele.
După două filme, la care m-a strâns atât de tare în braţe încât am adormit, m-a invitat acasă la el, nu la o degustare de vinuri de colecţie, ci la o punere de acord a timpilor personali, în vederea valorificării unei agende comune. S-a oferit să se îngrijească el de creioane şi hârtie, trebuia să vin de-acasă doar cu radiera, în caz că mă lăsam uşor distrasă şi aş fi făcut greşeli.
– De la birou merg direct la restaurant, unde beau câteva beri cu băieţii, uneori, dacă ne lungim, luăm şi cina tot acolo. Joia şi sâmbăta ies cu fosta, la teatru, are un ochi critic. Dacă-s obosit, nu răspund la telefon. Duminica stau la masă cu mama. Sâmbăta seara prefer să ies. Nu sunt obişnuit să stau prea mult în casă, trebuie să mă prinzi în toane bune. Următoarele trei concedii sunt deja amanetate. Unul cu băieţii, la pescuit, în Pacific, am închiriat deja un iaht şi am pregătit undiţele. Unul cu una dintre foste, o croazieră care a fost cadoul meu de despărţire, dar pentru că am fost foarte ocupaţi, abia acum s-a ivit ocazia . Al treilea tot cu băieţii, la schi, un pic dur pentru gleznele tale fine. Putem în schimb să facem planuri pentru anul viitor, deşi multe cupluri se destramă după primele 6 luni. Aşa am citit pe undeva, aşa că poate e mai înţelept să mai aşteptăm puţin. Dacă se întâmplă să rămâi peste noapte, nu înseamnă că sunt obligat să te duc dimineaţa la serviciu cu maşina. Dacă găteşti, fac eu piaţa. Dacă vine mama în vizită nu primesc, o deranjează fâţâiala prin casă. Dacă am invitaţi la masă, eşti binevenită atâta timp cât nu pretinzi să fii prezentată drept viitoarea soţie. M-am lungit puţin şi uite că s-a înserat, tu când eşti liberă?
– Ai dreptate, s-a făcut târziu, îţi las pe masă un bileţel cu programul meu.
– Pleci? Nici n-am apucat să-ţi fac o cafea …
– Cafeaua pe fugă îmi ţine trează gastrita.
Am plecat fără să mai salut, căci refluxul esofagian mi se ţinea de mână cu nişte nesăţioase nervozităţi, precum frunzele de spanac cu emailul de pe dinţi.
Cum, plecam fără să-i spun ce am scris în bilet?
Aş fi putut, dacă aş fi avut un minimum de respect pentru astfel de confidenţe.

Când sunt eu liberă?
„Când nu sunt la păscut. La muls. La iernat.”

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s