Repartitoare

biftec tartar4264 (gatesti-ingenios.ro)

L-am cunoscut la cârciumă. Privind înapoi, aş putea pretinde că eram beată. Nu pot să mă agăţ decât de nişte pânze halucinogene pentru că nu consumasem decât mămăliguţă cu sote de ciuperci. Mămăliga îmi dă arsuri, aş putea să blamez, măcar aşa, colateral, o furie gastrică. Nu mai erau locuri la alte mese, aşa că şi-a comandat biftecul tartar vis-a-vis de mine. Râdeam cu ochii când ospătarul, un preocupat de propriul papion de la uniformă, mi-a pus în faţă desertul – scufundări de căpşuni în frişcă vanilată, când mi-a dus furculiţa la gură:
– Trebuie să guşti, biftecul e mortal!
Am gustat, mi-am dat ochii peste cap şi am mormăit de plăcere, iar după ce am terminat tot de pe farfurie i-am pus o căpşună în gură, să nu care cumva să-i treacă prin minte că intenţionez să platesc şi partea lui. De fapt, nici nu m-a lăsat să m-ating de nota de plată. Aşa îşi alegea victimele.
După două filme, la care m-a strâns atât de tare în braţe că am adormit, m-a invitat acasă la el, nu la o degustare de vinuri de colecţie, ci la o punere de acord a timpilor personali, în vederea valorificării unei agende comune. S-a oferit să se îngrijească el de creioane şi hârtie, trebuia să pun doar o radieră în geantă, dacă mă lăsam uşor distrasă şi făceam greşeli.
– De la birou merg direct la restaurant, unde beau câteva beri cu băieţii, uneori, dacă ne lungim, luăm şi cina. Joia şi sâmbăta ies cu fosta la teatru, are ochi critic. Dacă-s obosit, nu răspund la telefon. Duminica stau la masă la mama. Sâmbăta seara prefer să ies. Nu sunt obişnuit să stau mult în casă, trebuie să mă prinzi în toane bune. Următoarele trei concedii sunt deja amanetate. Unul cu băieţii la pescuit în Pacific, am închiriat deja un iaht şi am pregătit undiţele. Unul cu una dintre foste, o croazieră care era cadou de despărţire, dar pentru că am fost mereu ocupaţi încă ne vizităm. Al treilea tot cu băieţii, la schi, un pic dur pentru glezne fine. Putem în schimb să facem planuri pentru anul viitor, deşi multe cupluri se destramă după primele 6 luni. Aşa am citit undeva, aşa că, poate e mai înţelept să mai aşteptăm puţin. Dacă se întâmplă să rămâi peste noapte, asta nu înseamnă că sunt obligat să te duc dimineaţă cu maşina la serviciu. Dacă găteşti, fac eu piaţa. Dacă vine mama în vizită, nu primesc, o deranjează fâţâiala prin casă. Dacă am invitaţi la masă, eşti binevenită, atâta timp cât nu pretinzi să fii prezentată ca viitoare soţie. M-am lungit puţin şi uite că s-a înserat, tu când eşti liberă?
– Ai dreptate, s-a făcut târziu, îţi las pe masă un bileţel cu programul meu.
– Pleci? Nici n-am apucat să fac o cafea …
– Cafeaua pe fugă îmi ţine trează gastrita.
Am plecat fără să mai salut, căci refluxul esofagian se ţine de mână cu nesăţioase nervozităţi, ca spanacul de dinţi.
Cum, plec fără să spun ce i-am scris în bilet?
Aş putea, dacă aş avea un minim respect pentru astfel de confidenţe. Când sunt liberă?
„Când nu sunt la păscut. La muls. La iernat.”

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s