Viaţa la ţară

chickens-dreamstime

Io când l-am luat de bărbat nu l-am luat ca să mă răzgândesc. Aşa că s-a răzgândit el.
Era o dimineaţă a auspiciilor insolite. S-a plâns că omleta era amară de la prea mult mărar, după care a trântit prosopul de masă şi pe jumătate flămând, a plecat să-şi clătească minţile. Când a ieşit de la duş, fără gust, fără miros, fără prosop s-a proţăpit în faţa mea şi mi-a zis:
– Ileană, trebuie să vorbim.
– Acum, când frământ pentru pâine? O să se lase la crescut …
– Mama făcea un benghi cu scuipat, să nu se deoache …
– Ăla era pentru prost dispuşi, nu pentru soft-ul de brutărie.
– Ileană, eu îs homosexual …
– Doamne iartă-mă! Intru până la baie, să văd de ce mă strâng chiloţii …
– Nu tu muiere, eşti proastă? Eu îs homosexual!
– De când, bată-te să te bată?
– De vreo săptămână …
– Pune dracului o carpetă pe tine, că nu se cade să te-araţi la oameni străini.
– Cum adică oameni străini?
– Păi dacă ne despărţim, doar nu rămânem rude …
– Cine-a zis că ne despărţim? Eu nu mă las de tine, că te-am luat cu cununie, mai bine împărţim.
– Casa?
– Nu bre, satul!
– Ce-are satul de-a face cu acareturile noastre?
– Are. Eu de exemplu sunt singurul homosexual din sat, o minoritate carevasăzică. Tu eşti majoritate, trebuie să-mi aperi drepturile.
– Să ţi le apăr? De cine?
– De popa. Popa e împotrivă. Să nu uiţi că te-ai jurat în sfânta biserică să stai cu mine la bine şi la rău. Cu mine, nu cu popa.
– Bre Gicule, eu nu prea înteleg de ce nu divorţăm şi noi, ca la oraş …
– Nu se poate Ileană. Trebuie să împărţim atunci şi oile, vaca, calul, ce se alege de gospodăria noastră? Praful! Şi-apoi, noi doi ne întelegem din priviri, la ce să ne lăsăm prostiţi de alţii? Lăsăm viaţa noastră să meargă înainte, aşa cum a fost, că era bine.
– Şi-atunci de ce mai eşti homosexual, dacă nu ne putem lăuda cu asta?
– Poporul e homofob, Ileană, aruncă cu pietre în păcătoşi. Dacă ne sparg geamurile? Abia am pus termopane.
– Drept zici. Dacă vindem tot şi ne mutăm în alt sat?
– Dar de ce să vindem, Ileană? Aici au trăit bunicii mei, strămoşii noştri, au lucrat glia asta, au dat de pomană la biserică şi au ţinut crâşma profitabilă. Tu eşti muiere deşteaptă şi modernă, nu ca celelalte proaste din sat, uite cum facem: eu aduc femeile acasă şi tu te faci prietenă cu ele. De fapt nici nu e mare lucru, că ele sunt deja prietenele tale.
– Femeile? Păi nu ziceai că eşti homosexual?
– Sunt! Bineînţeles că sunt. N-ai înţeles … sunt de partea cealaltă … ştii tu …
– Aaaa … eşti muiere, ca mine …
– Da Ileană, de-aia nici nu-i nevoie să divorţăm … doar dacă nu mă mai iubeşti …
– Mai încape vorbă? Acum parcă te iubesc şi mai mult, când văd cât e lumea de rea … Aoleu, acum mi-am adus aminte că-s borţoasă şi-am uitat să-ţi spun! Oare cum s-a făcut de am rămas gravidă, că eu ştiam că homosexualii nu pot să facă copii?
– Se vede treaba că pot, Ileană, dar numai cu voia lui Dumnezeu …

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s