Ce făcuşi Maestre?

Poarta-Sarutului-2

Bat bosumflată la Poarta Sărutului,
întunericul tace de după perdelele trase,
copiii din flori, cu rouă la gură,
contenesc gălăgia şi fac loc
stăpânului firii.
Trezit de partea cealaltă,
soarele mă priveşte nedumerit
când îi dau ‘bună dimineaţa’,
ridică Coloana Infinitului până la cer
şi-o poleieşte de sărbătoare.
Îl chem să deschidă poarta,
mă ignoră, dus pe aripi de-o Pasăre Măiastră.
Dau norii la o parte şi-l găsesc ascuns
în gândul Cuminţeniei Pământului:
– Maestre Brâncuşi, m-ai lăsat
cu poarta închisă …
– Numai eu te aud, am uitat pe Masă
cheile Tăcerii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s