Gust de lapte

laptareasa

Când visele îmi ţin ochii legaţi
şi joacă baba-oarba cu zorii mei,
când beţivii nopţii mă sărută spurcaţi,
ea împinge orele, gâfâind pe alei.
Nu înţelege tihna dulce-a plăcerii,
sărăcia oboseşte stând în picioare,
copiii flămânzi până în buza serii,
trăgând-o de fuste, îi cer de mâncare.
Din căsuţa ei, mică, pierdută în sat,
când scoate capul de dimineaţă,
îi dă bineţe doar un tei săturat
să mai lupte cu ploile fără chef de viaţă.
Se ştiu dintr-o primăvară, din copilărie,
când dragostea lenevea sub flori de mai,
pe-atunci mai credeau în propria bogăţie
a sufletului, colbul drumului ce duce în rai.
Acum, cu anii atârnându-i pe umeri,
bate la uşă, lăsând jos grea plasa,
scoate o sticlă şi-aşteaptă banii, să-i numeri,
“Deschide ochii, a venit lăptăreasa!”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s