Gust de lapte

laptareasa

Când visele îmi ţin ochii legaţi
şi joacă baba-oarba cu zorii mei,
când beţivii nopţii mă sărută spurcaţi,
ea împinge orele, gâfâind pe alei.
Nu înţelege tihna dulce-a plăcerii,
sărăcia oboseşte stând în picioare,
copiii flămânzi până în buza serii,
trăgând-o de fuste, îi cer de mâncare.
Din căsuţa ei, mică, pierdută în sat,
când scoate capul de dimineaţă,
îi dă bineţe doar un tei săturat
să mai lupte cu ploile, fără chef de viaţă.
Se ştiu dintr-o primăvară, din copilărie,
când dragostea lenevea sub flori de mai,
pe-atunci mai credeau în propria bogăţie
a sufletului, colbul drumului ce duce în rai.
Acum, cu anii atârnându-i pe umeri,
bate la uşă, lăsând jos, grea, plasa,
scoate o sticlă şi stă după bani, să-i numeri,
„Deschide ochii, a venit lăptăreasa!”.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s