Dacă n-ai oră de religie …

gym cat

Era tunsă scurt şi purta ochelari. De după lentilele ţinute din vârful degetelor de sârme subţiri, sprâncenele se ridicau continuu a mirare, în timp ce sticlele alunecau neputincioase pe toboganul nasului. De aici şi ticul care-i fragmenta atenţia continuu, cerând mâinii să le ridice înapoi pe ochi. O chema Otilia şi numele părea că-şi râde de ea, cu faţa aceea promiţând naivitate, în timp ce şoldurile unduiau, tărăgănând cuvintele.
Provinciale până la volanele rochiţelor lipsite de decolteu, eu şi Melania abia începusem să gustăm din tarta asta, când cu cireşe, când cu struguri, care era studenţia. Dacă după numai doua luni boboacele îşi găsiseră câte un grădinar, eu şi Melania ne agăţam ca scaieţii de portiţa grădinii, neîndrăznind să scoatem capul în bătaia soarelui. Cristina era preocupată doar de proiectul de stat. Trecuse prin facultate ca gâsca, orzul fiind furnizat în regim non-stop de soţul deja inginer, care o medita pentru examene. Cristina era frumoasă şi când îşi pilea unghiile îi plăcea să-şi dea cu părerea.
– Ce plictiseală! De ce n-o chemăm noi pe Otilia, să ne dea în cărţi?
– Otilia aia cu faţă de tocilară?
– Da băi, cică e cea mai tare. Facem rost de nişte Pepsi, câteva Kent-ane, facem şi-un ness şi petrecerea-i gata. Ce ziceţi?
– Mai întrebi? Dar cine-o cheamă, că noi n-o cunoaştem personal?
– Mă duc eu, ne-am cunoscut acum două saptămâni, la un chef.
Otilia apăru peste jumătate de oră, radioasă, cu un prosop aşezat turceşte pe cap. Făcuse duş, să-i treacă plictiseala, prietenul ei plecase acasă să aducă provizii. Jumătate de oră am vorbit numai despre reţete la reşou. Apoi a scos din buzunarul fustei cu falduri un pachet de cărţi. A început să le amestece, murmurând subţire, neinteligibil, după care mi le vârî sub ochi, spunându-mi să suflu peste ele. Trezită din somn, după hipnoza incantaţiei şoptite, le-am împrăştiat pe jos, eliberându-mi plămânii de angoasă. Îşi lovi nemulţumită limba de dinţi şi-mi ordonă să mă aşez pe ele.
– Cum adică să mă aşez pe ele?
– Te aşezi pur şi simplu, să le cureţi de dorinţele ăleia de dinainte, n-ai văzut că au chef de joacă?
Nu sunt nevricoasă dar pot să jur că se răzvrăteau, făcându-mă să mă foiesc, spre amuzamentul Melaniei. După câteva minute a început iar să le amestece, cerându-mi să mă gândesc la ceva, la orice, dar de preferat la iubire. Otiliei cel mai bine îi ieşeau predicţiile despre iubire. După ce mi-a lăudat doi juni, pe care s-a chinuit să-i schiţeze din imaginaţie, citind pe chipul meu neîncrederea, s-a lansat într-o discuţie despre binefacerile subiectului. Când Cristina, care plecase să mai cumpere câteva ţigări la bucată din cămin, s-a întors, eu şi Melania ne ascunsesem sub paturi, unde roşeam neîncetat, rugându-ne pentru izbăvire, în timp ce Otilia inaugurase pe viu o teleenciclopedie a amănuntelor picante din viaţa unei femei. La început Cristina a crezut că ne-am aruncat pe geam, după care ne-a văzut dosurile de struţ, implorând franjurile păturilor.
– Ce aveţi fată?
– Otilia vorbeşte despre sex …
Cristina s-a luptat zece minute cu bricheta, într-atât îi tremura mâna de râs. Ca să ne încurajeze să ne apropiem de subiect, fără să ne mai fie frică, a început să o iscodească, mai abitir, pe Otilia. Când eu şi Melania am îndrăznit să ne arătăm feţele, ca nişte cârtiţe, curioase să ia pulsul vremii pentru rubrica ‘meteo’, fetele întinseseră o pătură pe jos şi exersau elemente de gimnastică extremă. Contorsionările ne-au lăsat cu gura căscată.
– Ce-s astea, exerciţii pentru grăsimea de pe coapse?
– Poziţii proastelor, Otilia ne arată cum să obţinem orgasm din trei paşi simpli. Eu şi Melania am trecut cu greu peste o criză de cădere de calciu, a trebuit să deschidem fereastra, că şi aerul leşinase în cameră.
După ce ne-au administrat puţină apă cu zahăr, Otilia şi Cristina ne-au pus ţigara în gură, că încă ne uitam ca proastele la poartă nouă. Otilia ne-a privit peste rama ochelarilor, i se aburiseră uşor lentilele de la efort, anunţându-mă că eram pe cale să cunosc un blond, într-o adunare de oameni de stat. Făcându-mi cu ochiul şi-a strâns cărţile şi a plecat, surâzând misterios.
– Hei, ai uitat de mine! a strigat Melania după ea.
– N-am uitat, tu nu eşti încă pregătită. Mă întorc mâine.
Pe blond l-am cunoscut la câteva săptămâni şi a stat câţiva ani în viaţa mea, fără să facă absolut nimic. Otilia şi Cristina şi-au continuat, ritualic, seria de exerciţii acrobatice, cărora ne-am alăturat şi noi, şi eu, şi Melania, invidioase pe talia lor de viespe şi tonusul muscular. Măcar atât.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s