Nepereche

pansy

M-am invitat la umbra copacilor,
iar ei s-au strâns laolaltă în crâng,
„Locul tău nu-i aici”, mi-au spus,
iar crengile nu m-au lăsat nici să plâng.

Am cerut păsărilor din zborul
eliberării, să îmi lase un gând,
„Locul tău nu-i aici”, au şoptit
şi-au ascuns, în stoluri, linia orizontului blând.

Mi-am deschis inima, să pot îmbrăţişa oameni,
dar şi-au strâns în familii cuvântul,
„Locul tău nu-i aici”, mi-au strigat cinici
şi-am rămas să fac pereche cu pământul.

Respins zi de zi din iubire de soare,
împins în păcat de raze de lună,
mă înşeală cu stelele şi cu ape tulburi,
lăsându-mi speranţa, o sămânţă pe mână.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s