Nepereche

pansy

M-am invitat la umbra copacilor,
iar ei s-au strâns laolaltă în crâng,
„Locul tău nu-i aici”, mi-au spus,
iar crengile nu m-au lăsat nici să plâng.

Am cerut păsărilor din zborul
eliberării să îmi lase un gând,
„Locul tău nu-i aici”, au şoptit
şi-au ascuns, în stoluri, linia orizontului de pământ.

Mi-am deschis inima, să pot îmbrăţişa oameni,
dar şi-au strâns în familii cuvântul,
„Locul tău nu-i aici”, mi-au strigat cinici
şi-am rămas să leg pereche cu înfrântul.

Respins zi de zi, din iubire de soare,
împins în păcat de raze de lună,
mă înşeală stelele cu nori de ape tulburi,
lăsându-mi speranţă, o sămânţă pe mână.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s