Nepereche

pansy

M-am invitat la umbra copacilor,
iar ei s-au strâns laolaltă în crâng,
“Locul tău nu-i aici”, mi-au spus,
iar crengile nu m-au lăsat nici să plâng.

Am cerut păsărilor din zborul
eliberării, să îmi lase un gând,
“Locul tău nu-i aici”, au şoptit
şi-au ascuns, în stoluri, linia orizontului blând.

Mi-am deschis inima, să pot îmbrăţişa oameni,
dar şi-au strâns în familii cuvântul,
“Locul tău nu-i aici”, mi-au strigat cinici
şi-am rămas să fac pereche cu pământul.

Respins zi de zi din iubire de soare,
împins în păcat de raze de lună,
mă înşeală cu stelele şi cu ape tulburi,
lăsându-mi speranţa, o sămânţă pe mână.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s