Buget de suflete

love-letter

Nu putea să doarmă. El o părăsise pentru o cântăreaţă de bar. Îl iubise pe nemernic, dar în ultimii ani devenise paranoic cu kilogramele în plus, în relaţia lor el fusese iubitorul de salate. Când a anunţat-o că a cerut-o de nevastă pe alta, a trebuit să se calce singură cu tocul pe sub masă, ca să fure ochilor o lacrimă. În fapt, era supărată pe dragoste, nu pe el. Trebuia s-o ia de la capăt, cu ieşiri pe înserat la bar, ţuguieli de buze senzuale, dispoziţii de flirt şi decolteuri adânci. Începuse să-i placă lenevitul la televizor, torturile de îngheţată la două linguri şi ţinutele lejere. Fiind o fire veselă, nu concepea viaţa singură la volan, fără muzică de fundal şi o mână caldă pe pulpă. Se gândi la toţi ceilalţi oameni singuri de pe pământ şi la visele lor, fugărite din somn în lumea reală. Atunci îi veni ideea.
La o săptămână, amenajase un birou elegant în camera de oaspeţi, îşi înregistrase firma la Camera de Comerţ şi dăduse anunţuri în revistele de week-end, online şi pe paginile financiare. Celor singuri, care nu reuşeau să-şi găsească un partener, le propunea un serviciu de corespondenţă dedicată. Scrisori de dragoste. Clienţii trebuiau să completeze şi să semneze un formular prin care se angajau să nu caute şi să nu pună presiune pe persoana care le scrie, care îşi dădea silinţa doar să le îndulcească singuratatea, pentru a se înţelege mai bine pe ei înşişi şi dorinţele lor. Dacă s-ar fi ivit totuşi şansa improbabilului, ca autorul scrisorii, angajat al firmei, să se îndrăgostească la rândul lui/ei de destinatar, atunci compania nu mai avea nimic împotrivă. Îşi lăsa astfel o portiţă prin care să-şi atingă scopurile personale.
După şase luni, avea 15 angajate şi 36 de angajaţi. Numărul de angajaţi era variabil pentru că, după cum doar întrezărise în gândul adiţional, schimburile de scrisori ademeneau dragostea. Deşi ea nu avusese noroc în dragoste, conturile firmei erau fericite şi-i asigurau o stare continuă de bună dispoziţie. După doi ani avea filiale în aproape toate statele lumii. Călătorea, învăţa dialectele iubirii, se reîndrăgostise de oameni, dar seara adormea suspinând, singură în faţa televizorului. Cu dragostea însă începuse să se întâmple un fenomen ciudat. Oamenii cu relaţii pline, sănătoase renunţau la parteneri pentru a se arunca în jocul scrisorilor de dragoste, la mâna sorţii. Neveste cu copii în braţe începuseră să organizeze manifestaţii în faţa sediilor firmei, dar nu făceau altceva decât să aducă şi mai multă prosperitate şi interes. Romanticele părăseau corporatiştii şi milionarii preocupaţi mai mult de gestionarea averii. Nimeni nu se mai simţea trist când era înşelat, alternativa era la îndemână. Lumea devenise, într-un anume sens, mai bună, toţi căutau dragostea. Diavolul însă făcea să fie căutată prea des. Dragostea îşi râdea de dragoste, dar în acelaşi timp o făcea fericită. Un paradox. Înainte de a le desconspira identitatea celor care se îndrăgosteau, clienţii erau obligaţi să corespondeze cel puţin un an de zile. Ea ura frivolitatea şi minciuna şi credea că un an era răgaz îndeajuns să-i ghiceşti unui om intenţiile. Lumea devenise terenul ei de joacă.
Se diminuase numărul oamenilor singuri. Firma primea comenzi din cele mai izolate unghere ale planetei. Ea însăşi încă mai scria scrisori, deşi ajunsese să aibă, în câţiva ani, milioane de angajaţi. Oamenii se întorseseră la cărţi pentru inspiraţie, literatura înflorea. Ştiinţa se lăsase un pic pe tânjală, lăsând sentimentele să-şi facă o vreme de cap. Timizii aproape dispăruseră ca specie. Criminalitatea scăzuse considerabil, minorităţile sexuale erau pe picior de egalitate. Încă mai era rău pe lume, dar oamenii nu mai aveau acelaşi apetit. Şi totuşi … dragostea aceea pe care o visase ea, în noaptea de demult, se rătăcise. În locul ei se insinuase o tinerică lipsită de răbdare. Ardoarea câştigase câteva grade în temperatură, dar pierduse în speranţa de viaţă.
Era noapte şi după mulţi ani iar nu dormea. Era singură şi chiar dacă se ţinea de mână cu dragostea în fiecare zi, n-o ţinea niciodată în braţe. Livra dragoste la domiciliu şi deşi încercase să îmbunătăţească reţeta, nu apucase să guste niciodată. Pentru prima dată, chiar dacă până şi scepticii erau fericiţi, se înspăimânta, realizând că dăduse drumul din lanţuri unui monstru.
Ascunşi în refugii anti-nucleare, o mână de filosofi se condamnaseră la însingurare, refuzând să folosească serviciile fericirii, doar criticându-le în van. Dacă ar fi întâlnit-o, poate ar fi putut salva iubirea, într-un ultim efort.
Diavolului îi e indiferent ce va duce la pierzania lumii: dragostea sau însingurarea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s