Am Şeherezadu pentru tine …

breakfastinbed

Patul era enorm. Tăblia pictată manual rătăcea visele sub borul înflorat. Salteaua dădea măsura criminalităţii în rândul înaripatelor. Puful de gâscă mă priva de zbor, de nu-mi mai vedeam picioarele. Perdelele erau grele, de catifea şi mă ascundeau supuse, când trăgeam cu ochiul la ceilalţi locatari ai hotelului. Tolăniţi pe şezlonguri, curiozităţi validate de ochelarii de soare, sorbeau băuturile, ţuguind buzele în jurul paielor. Ospătarii erau delicioşi, cum altfel?
Cele mai triste ceasuri de pe lume sunt cele fără cheiţă, care măsoară regulamentar trecerea vacanţelor, de unele singure. Să-ţi fii unica bucurie când vii de la slujbă e una, să trebuiască să te faci să râzi şi când pleci în vacanţă, e supliciu. Optimiştii adoptă strategii ad-hoc, nu pleci de acasă fără să ai la tine ultima gaselniţă în materie de flirt: cuvinte în costume de baie, tăiate generos, priviri mascate de lentile de contact cu expresie bovină, gene rimelate obraznic. Păcat că în mijlocul culorilor, dispuse debordant, iubirea nu-şi mai găseşte locul şi de regula e lăsată acasă. Sexul atinge cote de excelenţă. Disperarea face din amatori participanţi competitivi. În general se acordă doar medalii de aur. Dacă nu poţi să-ţi reglezi preţiozitatea faţă de relaţiile întâmplătoare, poţi oricând să te apreciezi la o partidă de bingo.
Nişte portocale îşi umflau plictisite obrajii la mine. La televizor curgeau ştiri despre care nu voiam să ştiu nimic. Ce mă interesa pe mine era cineva la care să mă întorc. La ştiri, în general, ajung cei fugiţi de-acasă, care preferă oprobiul public monotoniei.
De ce nu aveam somn?
Cineva bătea la geam. Rezervasem o cameră la parter, plaja mă moleşea şi-mi tăia pofta de sporturi extreme, căci ce altceva poate fi urcatul scărilor, atârnată de balustradă, cu respiraţia renunţând la utopii, scârbită de frecarea amăgitoare cu alte trupuri, în lift?
M-am aplecat puţin, jucând periculos, până privirea mi s-a suprapus pe alta, cu mai mult simţ al umorului.
– Bună seara.
Vocea era masculină, deja în pijama.
– Speram să fie un bărbat …
Mă înşelasem, cel mai trist lucru din lume nu era să mergi singur în vacanţă, ci să mergi singur într-o vacanţă în care era cerere doar pentru bărbaţi …
Bărbatul nu părea totuşi dezamăgit. Se aplecă şi rupse un trandafir, din tufa care trăgea cu urechea, îl sărută şi mi-l oferi ceremonios, roşind deranjat de apetitul subit pentru delicateţuri.
– Ştiu că o să ţi se pară o nebunie, dar n-ai vrea să mă găzduieşti vreo patru nopţi, atât mi s-a cuvenit din concediu? Nevastă-mea a divorţat de mine şi mi-a luat şi biletele de concediu, la partaj am primit aproape jumătate, dar între timp afurisita a anulat rezervarea. Probabil a dat la schimb predicţiile de vreme, incerte. Am încercat să mă cazez, dar m-au dat afară din hotel. Cu chiu cu vai am scăpat cu ultima valiză intactă, restul sunt la nevastă-mea. Fosta … O nemernică. Promit să nu deranjez … nu sforăi neîntrebat, fac duşuri des şi nu umblu gol fără niciun scop …
– Vă plac portocalele?
– Mie sau nevesti-mii?
– Dumitale …
– Nu te înduri să mă tutuieşti, dacă tot vom dormi împreună? Sau intenţionezi să-mi pui portocalele în braţe şi să mă părăseşti la cheremul nopţii …
– Cei de la hotel au lăsat coşuri pline cu portocale şi mă doare sufletul să le văd scofâlcindu-se ignorate. Am un stomac sensibil şi abuzul de citrice îmi provoacă arsuri.
– Promit să le storc la bucătărie, întotdeauna mă împrietenesc uşor cu personalul auxiliar în vacanţă, şi să-ţi servesc ambrozie la micul dejun … mă primeşti?
– Da … să deschid uşa …
– Tocmai ce m-au dat pe uşă afară, aş prefera să intru pe geam … Înainte de a sări totuşi pervazul, trebuie să te previn că nu fac sex la comandă, numai rugat frumos.
– Atunci mă tem că va trebui să mai ştergi de praf şi alte geamuri …
Al dracului, deci cel mai cu totul şi cu totul trist lucru din lume nu era să mergi singur în vacanţă ci să pleci singur în vacanţă, să fii căutat de ouă şi refuzat din motive de hepatită.
– Un impas politic … Îţi propun o abordare pe cale diplomatică: în fiecare seară îţi spun câte o poveste, dacă nu adormi fericită, mă supun.
– Sunt pretenţioasă în materie de subiecte cu tâlc şi inflexiuni vocale …
– Îţi dau drept de viaţă şi de moarte asupra mea, batem palma?
– Cu o singură condiţie … dezbrăcaţi de prejudecăţi.

( va urma )

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s