Rugi de ploaie

DrySoilPhoto1

Pierdute ploi, măşti refuzate mie,
din cele ce-ascund riduri şi vraja o învie,
ploi ce aduc ofrande în cetate,
pe limba celor neînfricaţi în moarte.
Pierdute globuri de transparenţă caldă,
din ochii unui cer ce stă să cadă
în vlaga fulgerului, o spadă ce adânc
se-nfige-n agonia pământului flămând.
Pierdute arome albe pe buzele de nori,
de vânturi picurate în magice licori,
ce-aruncă-n desuet tunetul crud al bolţii,
plesnind din biciul vieţii pe cicatricea sorţii.
Ploi dezirabile, freamăt de piele roză,
luat de subţiori de-amor ca o viroză
şi injectat în inimi cu ifos de deşert,
ploi care mişcă lumea pustiului inert.
Pierdute ploi, furate din rostul meu labil
de laşitatea castă a dorului fragil,
închise uşi în noaptea suspinelor fierbinţi,
a ciumei nepăsării şi-a regretelor cuminţi.

dry

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s