Cad pietre din cer

stone-rain

Mi-e umbră-n Dezastru,
din ochiul albastru
al crudului univers
răpus zace-un vers
şi tulbură ani
cete de bolovani,
balauri smintiţi,
colţi de meteoriţi
muşcă hulpav pământul,
ce-o mai fi păzind Sfântul
de nu-i întoarce-ndată
în inimi reci de piatră?
Din ochiul albastru
fărâme de astru
curg lacrimi de stâncă,
durerea adâncă
erupe-n explozii
şi nu tem nerozii
că-s doar nişte boabe
de nisip oarbe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s