Cad pietre din cer

stone-rain

Mi-e umbră-n Dezastru,
din ochiul albastru
al crudului univers
răpus zace-un vers
şi tulbură ani
cete de bolovani,
balauri smintiţi,
colţi de meteoriţi
muşcă hulpav pământul,
ce-o mai fi păzind Sfântul
de nu-i întoarce-ndată
în inimi reci de piatră?
Din ochiul albastru
fărâme de astru
curg lacrimi de stâncă,
durerea adâncă
erupe-n explozii
şi nu tem nerozii
că-s doar nişte boabe
de nisip oarbe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s