Obiecte pierdute

man_in_love_1

M-am dat ţie pe când eram firimituri,
să-mi ţii inima de pâine în pumnul de mătase,
dar ai lăsat, printre degete, să cadă frânturi
de dragoste pe zborul îngerilor – cuvinte fără oase.

M-am dat ţie pe când eram strigăt de coşmar,
să-mi ţii buzele-căpşună sub sărutul tăcerii,
dar ai lăsat ecouri să curgă-n val amar
şi s-adape setea ce ţine pe loc şi caii şi zeii.

M-am dat ţie demult, nu m-aş mai fi dat,
să ocroteşti albul de scrum sub roşul de foc,
dar ai lăsat răbdarea să plece din noi şi-ai uitat
că nu poţi să zâmbeşti de nu-ţi pun inima la loc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s