Obiecte pierdute

man_in_love_1

M-am dat ţie pe când eram firimituri,
să-mi ţii inima de pâine în pumnul de mătase,
dar ai lăsat, printre degete, să cadă frânturi
de dragoste pe zborul îngerilor – cuvinte fără oase.

M-am dat ţie pe când eram strigăt de coşmar,
să-mi ţii buzele-căpşună sub sărutul tăcerii,
dar ai lăsat ecouri să curgă-n val amar
şi s-adape setea ce ţine pe loc şi caii şi zeii.

M-am dat ţie demult, nu m-aş mai fi dat,
să ocroteşti albul de scrum sub roşul de foc,
dar ai lăsat răbdarea să plece din noi şi-ai uitat
că nu poţi să zâmbeşti de nu-ţi pun inima la loc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s