Rătăceşte în noi Cioran

cioran

Sunt supărată pe Cioran ...
 mă gândesc să nu-i mai răspund
 la ironii.
 Mă trezeşte uneori
în miez de noapte,
 indiferent la caznele mele
 de a-mi pedepsi insomniile
şi frământă liniştea lucrurilor,
 cu monologuri.
 Dacă nu l-aş fi cunoscut,
 nu m-ar fi durut atât de tare
 propria conştiinţă a singurătăţii,
 al treilea ochi al tuturor disperărilor,
 care se încăpăţânează să vadă.
 Vine din miezul de aer,
îndelung respirat
şi pleacă fără să-i pese
 că nu mai pot dormi,
 pe gândul leneş şi desfrânat.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s