Rătăceşte în noi Cioran

cioran

Sunt supărată pe Cioran …

mă gândesc să nu-i mai răspund la ironii.

Mă trezeşte uneori în miez de noapte,

indiferent la caznele mele de a-mi pedepsi insomniile

şi frământă liniştea lucrurilor,

cu monologuri.

Dacă nu l-aş fi cunoscut,

nu m-ar fi durut atât de tare propria conştiinţă a singurătăţii,

al treilea ochi, al tuturor disperărilor,

care se încăpăţânează să vadă.

Vine din miezul de aer, îndelung respirat,

şi pleacă fără să-i pese că nu mai pot dormi,

pe gândul leneş şi desfrânat.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s