Credinţe populare

funny church 2

Ana era învăţătoare la Buricu’ lui Dumnezeu. Buricu’ lui Dumnezeu era un sat, nici de deal, nici de munte, ci de din valea dintre amândouă, chinuit de cutremure. Şi Dumnezeu mânca fasole bătută în post.
Se pregătise să predea limba franceză, dar anii de la universitate dădeau bine doar pe hârtie. Pentru postul ăsta nu fusese nevoie de niciun cadou, directoarea renunţase pentru că, votată şi consilier la primărie, se înglodase în politică. Directoarea sau coana preoteasă, cum o strigau ţăranii, căci era soaţa popii, se ocupa, alături de bărbatu-său, de condiţia morală a comunei. Şcoala primară avea o singură clasă, 14 fete şi băieţi de clasa a-4-a şi un olimpic de clasa a-3-a. După valul celor care acum priveau cu neîncredere spre gimnaziu, natalitatea scăzuse drastic, datorită faptului că nişte americani vizitaseră comuna şi împărţiseră prezervative. Doar coana preoteasă se încumetase să mai nască un băiat, în anul care urmă şi acela semăna al dracului de bine cu primarul. Popa îşi pusese prezervativul la dispoziţia comunităţii, în caz că vreo bătrânică s-ar fi temut de un eventual viol. Coana preoteasă era profesoară de muzică şi toţi copiii, fără nicio deosebire de talent, activau în corul bisericii. Dumnezeu nu măsura la-urile cu diapazonul. Popa declarase şcoala creştin-ortodoxă, spovedi toate băncile şi împărtăşea gratuit copiii, de 4 ori pe an. Toată comuna avea certificat de bun creştin de la biserică, mai puţin doctorul, un arab care terminase facultatea după 12 ani şi fugise la Buricu’ lui Dumnezeu, să scape de războiul de întors acasă. La început popa a pus presiune pe el pentru botez, citindu-i spaima în ochi, dar arabul s-a ţinut tare. Dacă vroiau trimiteri la spital, trebuiau să înceteze să-i mai aducă cârnaţi de porc şi sarmale cu afumătură.
Ora de religie era mai populară decât cea de lucru manual, până şi matematica se trăgea din versete din Biblie.
La început Ana fusese uimită de cuminţenia copiilor. Copiii credeau că Dumnezeu stă în spatele clasei şi îi ascultă când ies la tablă. Indiferent de ce încerca să-i înveţe, se ridica câte unul şi începea să recite poveşti din Biblie, psalmi sau, antrenându-i şi pe ceilalţi, câte o rugăciune. Dacă erau întrebaţi câte picioare are oaia, răspundeau invariabil: ‘câte i-a dat Dumnezeu’ şi până să ajungă la răspunsul estimat, Ana trebuia să treacă câteva praguri de ‘Aleluia!’. Noroc cu dracii. Dacă Dumnezeu nu ar fi inventat dracii, Ana nu şi-ar fi putut respecta programa. Acum se anunţase o vizită de la Inspectoratul Şcolar şi Ana, ca să insufle mai multă determinare micuţilor, l-a zugrăvit pe inspector drept un vampir, o umbră a lui Vlad Ţepeş, gata să le dea nemurirea peste cap, împiedicându-i să mai crească, să rămână pitici, dacă nu-şi învaţă lecţiile. Dacă copiii l-ar fi adus pe Dumnezeu în discuţie, cel de la Inspectorat ar fi putut transforma cuvintele în lilieci şi în sat ar fi coborât, de la munte, odată cu oile, lupi fioroşi, băutori de sânge de român curat la suflet.
Între timp, în lume, nişte concetăţeni ai doctorului violau doamne civilizate. Babele din comună se adunaseră în faţa dispensarului, cerându-i doctorului să-şi facă datoria faţă de comună. Ahmed se ascunsese sub patul metalic din cabinet, acoperindu-se de cearceafuri şi prosoape, în caz de asediu. Babele strigau într-un limbaj curăţat de regionalisme, ca să nu se poată plânge de neînţelegeri, că meritau aceeasi trataţie ca şi nemtoaicele şi nu vor pleca până nu se pun de acord asupra unei liste de aşteptare şi numirea unor termene certe.
Ana numai ce terminase cu pregătirea lecţiilor pentru a doua zi, împodobi pereţii clasei cu hărţi şi citate celebre, mutând feţele Sfinţilor pe pervaz, ca pentru o tombolă, şi se îndreptă, săltând ca o copilă, spre dispensar. Obişnuia să bea o cafea cu doctorul, iar acesta o regala cu poezii în limba maternă. Îl privea fascinată. Cu răbdare apoi, Ahmed îi traducea versurile, povestindu-i puţin şi de ai lui, ăia lăsaţi acasă. Deşi era un pic îndrăgostită de el, nu nutrea vreo speranţă, ea considerându-se o fiinţă de aspect şi condiţie modeste. În plus, Ahmed pleca în weekend-uri la oraş, unde Firuţa, care dădea cu mătura pentru o manichiuristă, îl văzuse plimbând, în maşină, o artistă. Aşa le spuneau ţăranii femeilor elegante, învăţate cu pălării şi machiaj. Înţepeni stupefiată, fără cuvinte, până aproape la limita esofagului, când realiză ce urmăreau bătrânele. Chiar dacă primul impuls fusese să li se alăture, bunul simţ, dictat de meserie şi lecţia deschisă de a doua zi învinseră şi o făcură să se scuture de cai verzi, pe gânduri repetenţi şi să facă apel la înţelepciunea de poveste a bătrânilor satelor, pentru a zădărnici manifestaţia. Babele se dovediră greu de urnit şi se lăsară duse de nas doar când le promise să bifeze cu doctorul lista de aşteptare şi să-l asigure că erau deschise la negocieri, având în vedere că acum era considerat unul de-al satului, cu cetăţenie, cum ar veni. Ahmed se dovedi, la rândul lui, greu de scos afară şi cu toate genele războinice, moştenite de la înaintaşi, avea să se zbată în coşmaruri toată noaptea. Convins că deja i se pregatiseră cătuşe cu blăniţă roz, de la adventiştii din comuna vecină, Ahmed nu se lăsă până nu o convinse pe Ana că trebuie să-l ia de bărbat. Împreună opriră la casa parohială, unde Ahmed ceru, bâlbâindu-se, popii să-l însoare în regim de urgenţă, îngrozit peste măsură şi de ocheadele pe care i le aruncase coana preoteasă în timp ce servise cafele şi turte cu brânză. Popa, în schimb, se îndreptă de şale, cu importanţă şi reproducând ad litteram emailul primit de la patriarhie, refuzase să pună cununa lui Dumnezeu pe capul necredinciosului. Ori se boteza, ori rămânea la mâna babelor. Atât de înspăimântată îi era bătaia inimii, că uită de sabia profetului şi acceptă pe coana preoteasă de naşă. La sfârşitul zilei, noul Vasile îşi luă de mână logodnica şi cu binecuvântarea popii, făcută şi în scris, ca să nu facă Allah vreo confuzie, mută singura valiză a Anei, din găzduirea ţaţei Valeria în apartamentul pe care îl ocupa, deasupra dispensarului. A doua zi de dimineaţă, Ana apăru la şcoală îmbujorată până la mărgele, făcând-o pe preoteasă să-şi facă planuri, acum că fusese desfăcut borcanul cu dulceaţă. Bărbaţii însuraţi înşelau în procent mult mai mare decât celibatarii. Şi-apoi popa n-avea să bănuiască finul.

funny church 3

Inspectorul ajunse cu întârziere, avusese o pană pe drum şi asta nu numai că-l obosise, dar îl şi enervase peste masură. Peste măsură, căci trecuse de mult pragul celor 100 de kilograme şi respiraţia îi era neliniştită, gata de fugă. Ana îi servi o cafea, îngrijorată că micuţii, plictisiţi, se vor apuca să pupe icoanele. Inspectorul arăta mai mult a stareţ decât a vampirul pe care îl descrisese copiilor, ceea ce o făcu să chicotească. E drept că omul nu ţinuse o zi de post în viaţa lui, dar privirea bovină avea să convingă micuţii că şi vampirii erau în slujba lui Dumnezeu.
În clasă, Sultănica potcovarului le spusese colegilor că inspectorul era un căpcăun care înghiţise deja trei copii la micul dejun. Când intrară în clasă, Ana şi inspectorul fură izbiţi de mirosul de usturoi, copiii cu legături de usturoi la gât, ca nişte momâi hawaii-ene, agitau cruci de lemn înspre inspector. Abia reuşi Ana să-i aşeze la locurile lor şi deşi încercase să lase impresia bărbatului că ar fi fost o glumă, omul pur şi simplu nu-şi putuse ascunde ochii bulbucaţi înapoi în orbite. Colac peste pupăză, copiii refuzaseră să deschidă gura, chiar ameninţaţi cu repetarea anului şcolar. Până la urmă tot Sultănica fu cea care îşi făcu curaj şi-i spuse Anei la ureche că nu vor să vorbească, de frica că inspectorul le-ar putea fura glasul.
Ana pufni în râs şi luna septembrie o găsi pe post de recepţioneră la dispensar, iar peste câţiva ani soră medicală. Împreună cu Vasile scotea singurul ziar al comunei în format bilingv. Deşi mare parte din ştiri erau locale, suplimentul literar făcea ziarul să fie vândut foarte bine, în toată ţara, mai ales în comunităţile cu rădăcini în Orientul Mijlociu. Ziarul fusese finanţat din bani europeni şi comuna devenise, brusc, o atracţie pe continent. Biserica îşi asumă succesul celor doi tineri, prin prisma botezului şi a Sfintei Taine. Allah nu se lăsă păcălit şi coana preoteasă dădu naştere unui set de gemeni cu ochi oblici, la un an de la înfrăţirea comunei cu un orăşel japonez. Popa, sătul de miracolele din propria familie, fugi în Germania cu bona filipineză. Coana preoteasă declară biserica anglicană şi începu să ţină slujbe dupa bunul plac. Babelor neviolate de turişti li se aprobară căsătorii de tip homosexual, varianta lesbiene. Inspectorul şcolar propuse comuna pentru înfiinţarea unei Universităţi. Ţăranii încurajară integrarea emigranţilor prin programe în agricultură, ceea ce îmbunătăţi starea de fericire a populaţiei şi producţia la hectar.
Dumnezeu citea ziarul şi uitându-se cu coada ochiului spre masa lui Allah îşi frecă bărbia mulţumit. Dracul îşi îndesă încasările în buzunar şi începu să râdă.

funny church

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s