Pete pe destin

vintage books

Cafeaua se răcise. Îşi aprinse o ţigară. Acasă nu fuma niciodată. De fapt, nu fuma.
Întârzia. Femeia din casă simţea la fel. O văzu lipindu-se de perdele, în aşteptare. Era foarte tânără şi foarte frumoasă. Sânii împungeau ţesătura transparentă, curioşi şi nerăbdători. Fata era goală şi fără să fie deranjată de maşina parcată în vecinătate, dădu deoparte perdeaua, care o mângâia fără ruşine, făcându-i pielea să ardă neştiutoare.
Făcu câteva fotografii cu camera minusculă. Bolidul scump se interpuse între cameră şi model. Îl văzu ieşind din maşină şi-i simţi, chiar şi de la distanţă, starea de nervozitate. Fata părăsi geamul şi apăru goală în cadrul uşii. Bărbatul încercă s-o acopere cu sine şi o împinse uşor înăuntru. Auzi fata râzând curat, aproape copilăreşte, după care uşa se trânti în nasul aşteptărilor. Răbdarea însă, o răsplăti. După câteva minute îndrăgostiţii reapărură, geamul lăsat şi el gol îi ţintui în cadru. Aşteptă până la ultimul oftat, după care porni maşina. Avu decenţa să lăcrimeze, după care scoase o tabletă de ciocolată din geantă şi începu să gândească.

                                                                           *****

– Eşti gata? Mmm … arăţi ca o fetişcană …
– Hei, n-am decât 30 de ani, te aşteptai să arăt ca o babă?
– Ştii ce-am vrut să spun … N-am mai văzut pe nimeni să poarte perle la blugi şi să arate aşa proaspătă şi elegantă, în acelaşi timp … Vine şi preşedintele la concert, dacă afişezi şi zâmbetul tău de sărbătoare, cariera mea politicaă e ca şi finisată …
– Cariera ta politică se decide la un concert pop-rock?
– Mmm … când mă atingi, nu mai cred în politică … iubeşte-mă puţin, chiar dac-o fi să întârziem …
– Păstrează-mi gustul până mai târziu, vreau să mergem pe jos, dă bine să te portretizezi în tendinţe ecologiste când petreci sfârşitul de săptămână cu preşedintele.
– … şi cu tine … mmm …
– Şi cu mine … hai …
– O să plăteşti scump jocul ăsta al seducţiei când ne întoarcem, m-ai aprins şi acum mă laşi mocnind …
– Poate un sărut să mai repare din nedreptăţile obligaţiilor de serviciu …

                                                                             *****

– Nici nu-mi aduc aminte de când nu ne-am mai plimbat de mână … din luna de miere, probabil … mai ales în partea asta de oraş, te potriveşti cu casele … vechi, încă cochete şi misterioase …
– Uite un anticariat! Vino … n-am mai văzut aşa ceva … o carte cu coperţi de mahon, încrustate cu pietre preţioase! M-am îndrăgostit …
– Credeam că doar pe mine mă iubeşti …
– Doar pe tine, dar în seara asta te înşel cu minunăţia asta … ce frumuseţe …
– Dacă eşti cuminte, ţi-o cumpăr de ziua ta …
– Mai e doar o săptămână până atunci … cred că pot aştepta …
– Mmmm … dacă ştiam că ai să mă săruţi aşa, îţi promiteam tot anticariatul … în seara asta nu scapi, te-ai jucat cu mine toata ziua …

                                                                                *****

– Bună dimineaţa!
– ‘neaţa! … mmm … nu ştiu ce mi-ai făcut aseară vrăjitoareo, cred că am fost în rai sau în iad … nici eu nu ştiu …
– Eşti fericit?
– Ce întrebare mai e şi asta? Sunt cel mai fericit … vino-ncoace …

                                                                                *****
– La mulţi ani, iubito! Ţi-aş fi dat cadoul de dimineaţă, dar dormeai când am plecat …
– … aşa că mi-ai lăsat florile pe noptieră … sunt superbe, mulţumesc … vino, vreau să mă iubeşti …
– Nu eşti curioasă ce cadou ţi-am luat?
– Mi-ai cumpărat cartea!!!
– Da, deşi nu ştiu ce-o să faci cu ea … e o carte religioasă … în arabă … Vânzătoarea era acoperită din cap până în picioare. A pus nişte mănuşi de mătase lângă carte, în credinţa populară femeile nu au voie să atingă cartea, dar ai avut dreptate, cartea e o bijuterie … Nu te uiţi?
– Nu acum, acum sunt ocupată cu soţul meu …

                                                                                 *****

– Nu ştiu ce am făcut să merit toate astea, în ultimele luni m-ai răsfăţat … sunt fericit, iubito … fericit … oh, nu mă simt bine ….
– Iubitule! Iubitule!
– Te rog, ajută-mă …
– Alo? Salvarea?

                                                                                *****

– Conform autopsiei, soţul dumneavoastră a murit otrăvit. Otrava a intervenit prin contact, absorbită prin piele …
– Ce spuneţi, a atins ceva şi a murit?
– Va trebui să vă facem nişte analize şi nişte teste în locuinţă.

                                                                                *****

– Nu vă supăraţi, aici era un anticariat. Ştiţi cumva unde s-a mutat?
– Nu ştiu. Eu abia m-am mutat acum câteva zile … După ce a murit soţul meu nu-mi mai găseam locul …
– Oh! Doamne, mă iertaţi, nu am vrut să vă deranjez, dar ştiţi, aveau o carte îmbrăcată în lemn preţios şi cristale şi acum am strâns nişte bani şi voiam s-o cumpăr …
– Îmi pare rău, nu ştiu nimic despre aşa ceva , proprietarul care mi-a vândut casa nu a menţionat că ar fi fost anticariat înainte …
– Îmi cer scuze … sărutmâna.

                                                                               *****

De câţiva ani conducea liceul pe care îl absolvise. Cu câteva zile în urmă îşi depusese candidatura pentru primărie. Înainte de a dispărea fără urmă, îi lăsase gustul pentru politică.
Sorbi incet, cafeaua era încă fierbinte. Deschise ziarul şi înlemni. Pe prima pagină se văzu goală, tremurând de nerăbdare, aşteptându-l la fereastră …

girl silhouette

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s