La porţi

Thistles vincent van gogh

Thistles de Vincent Van Gogh

 

Ciulinii îşi aruncă ancorele
în clarul meu de suflet
şi, încet, despoaie
rânduri-rânduri
de fericiri şi fărădelegi,
mă fug gândurile
înfiorate,
ochii văd doar nicăieri,
pământul se ridică
într-un colos cu buze arse,
de lipsa cuvintelor,
apa i se prinde de brâu
şi vântul izbeşte ciocane
de tâmpla cerurilor:
„E ziua Judecăţii de Apoi,
cu inima de ţi-am dat
ce-ai făcut?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s