Frica de semnul impartirii

french postcard 1913Vintage French postcard – 1913 – etsy.com

Cerasela nu se lasase coplesita de un destin apatic si lipsit de bunavointa, sub semnul barbatului-trecut. Trecut prin multe? Nu. Nici macar prin viata. Nici trecut inca de tinerete si nici macar de pragul milionului de dolari. Barbatul-trecut e acel barbat care te paraseste fara ca macar sa te fi avut. El are un prezent ambiguu si se teme pana si de felul in care pronunti cuvantul ‘viitor’. Se teme de mama-soacra pe care nu o va cunoaste niciodata, de pisica Trudy care zgaraie posesorii de sosete flausate, chiar si de seturile de pahare de cristal primite cadou de nunta de la o virtuala matusa, vaduva de ofiter.
Pe Colea il cunoscuse la o petrecere. Era moldovean, maica-sa se nimerise sa fie rusoaica si taica-sau un complexat. Norocul fusese de partea lui caci se aruncase maica-sii, era frumos ca un inger si destept ca el insusi. O invitase pe Cerasela la un dans din acela in care-ti misti doar soldurile caci iesi din ritm daca ridici piciorul. Cerasela, ploiesteanca pana la frica de matreata, fu fermecata de glasul moale si graiul care parea peticit cu glume. Ii era imposibil sa nu se indragosteasca de un barbat care o amuza confundand gusturi cu feluri de mancare si recita poezii de amor scarpinandu-se absent in cap. Nici nu apuca sa-si dea peste ochi cu privirea de caprioara ca inainte de ultima rima Colea isi cobori capul si lipindu-si buzele de boaba de cercel sopti precipitat:
– Ti las dara, adio!
Privirea de nevasta de cerb fu retrasa de pe scena si-n locul ei o rezerva de uluiala jucata de femeia de serviciu trase cortina. Ghemuita intr-un colt de camera planse zece minute, mai scanci inca vreo zece dupa care isi trase pelerina pe umeri si pleca acasa. Dormi neasteptat de bine iar dimineata, activandu-si fundul de ochi critic dobandit la liceul pedagogic, isi propti mainile in solduri si se posta hotarata in fata oglinzii. Parul prea lung, ochii un pic prea apropiati, nu cine stie ce solduri feminine, picioare cam subtiri … In rest … tolerabila. Dand din mana a lehamite se razgandi:
“Imi bat capul degeaba, daca nu-i sunt pe plac asta e! Zau fata, nu mai are balta peste?!”
Si fara sa-i treaca prin cap vreo operatie estetica isi trase pe ea blugii si un tricou care se iubise pana la pierderea ratiunii cu masina de spalat si pastrand un zambet pentru espadrilele vargate iesi pe usa afara. Cat esti student misiunea la indemana a zilelor tale, pe langa subintelesul aspirator de cunoastere, este socializarea. Cum sa pierzi vremea regretand unul cand numai la cafeaua de dimineata asteapta cel putin alti trei?
“Ei fir-ar sa fie daca nici asta nu e coincidenta dracului!” unul din aia trei era el.
Dovedind sensibilitatea unei mame implicate in educatia anilor de inceput, Colea se ridica si veni s-o conduca la masa. O saruta mazgalindu-si in rosu pometii si Cerasela se trezi tremurand de placere cand ar fi trebuit sa treaca de fapt printr-o criza de nervi. Ca sa nu intarzie la cursuri Colea ii raci cafeaua trecand-o dintr-o ceasca intr-alta, profitand de fiecare ridicare de sprancene a ei ca s-o atinga. Nu se scuza nici cand isi lasa genunchiul sa-si faca de cap cu al ei pe sub masa. Abia cand unul dintre colegii lui ii sufla fumul de tigara in fata isi aduse aminte ca nu avea talia indeajuns de subtire pentru gusturile lui si-l lua la intrebari in legatura cu laconicul ‘adio’.
– Am samtzat pre mult si pre dintr-odata. M-am spariet.
Dupa afisarea iertaciunii ramase cu zecimale din pricina gadilatului pe gatlej la repetarea papagaliceasca a explicatiei s-au plimbat de mana o luna, o luna intreaga de primavara urmand sa analizeze situatia cu seriozitate la buza verii.
In iunie se coc ciresele. Daca-s prea dulci viermele sta ascuns sa nu faca insolatie. Daca-s acre si prea apoase viermele-martir pleaca in pelerinaj la Mecca frunzei. Ceraselei ii placeau capsunile dar avea o slabiciune pentru inghetata de vanilie starnita de dulceata de cirese amare a maica-sii. Madam Florescu nu o lega prea tare, o lasa sa te prinda de limba pe neasteptate, punand zahar pe ochii papilelor cat sa le tulbure dupa care le dadea cu amareala de gat ca o ghilotina. Apoi calaul din tine incerca starea de extaz de capul fiecarei cirese. Colea alese o pereche de pe taraba si i le prinse la ureche. Taranul mai puse o mana de cirese pe cantar.
– Sa aiba domnisoara de cercei! spuse timid si isi pleca ochii ca de-un pacat. De dragul lui si pentru ca simtea in el insusi o framantare ca un rau la ficat Colea plati si pentru niste morcovi pe care ii rontaira in drum spre casa.
In fata caminului isi drese glasul ca dupa o raguseala si simtindu-si gura inecata in saliva marai abia inteligibil laconicul ‘adio’ si disparu pana cand ploaia otravi frunzele cu rugina si copacii ramasi despuiati se prinsera de crengi la priveghi. Colea aparu ca un magician sigur pe succesul celei mai dragi scamatorii dar se lovi de Marcel. Cerasela il adusese la disperare obligandu-l sa-si tina mainile pe volan la intoarcerea de la Mamaia. Marcel nu avea chef de stat de vorba cu necunoscuti la lasatul serii asa ca bietul Colea, cu mintile atarnand greu de maneca ultimului neuron ramas calm, fu nevoit sa-si incerce pumnul pe stomacul la care nu mai ajunsese cerneala tatuajului in forma de pajura. La terminarea conversatiei Cerasela ii intinse pe presul de la intrare, le lipi cate un prosop umed de frunte ca sa nu lesine vreo vecina la vederea vanatailor si pleca la discoteca. Dupa miezul noptii, ametita de dans dar mai ales de vodca ce facuse autostopul in traficul de bere se impiedica de Colea, pe jumatate adormit. Marcel disparuse sau poate gasise ceva cunostinte medicale printre vecine. Moldoveanului nu-i mai ramasese decat sa joace cartea unirii daca vroia sa prinda un post in guvernul national. La nunta fu adus si tinut sub observatie de fratele miresei, pasionat subit de arte martiale. Mama-soacra se ingriji de cetatenie si buletin si laolalta cu mane-sa le cumparara un apartament in capitala. Unul din dormitoare fu tapetat cu poze cu femei urate si fu declarat ‘camera de deparazitare in caz de invazia sinelui cu ‘adio’ ‘. Colea tinea si poze mai frumoase prin buzunare. Avura cinci copii, toti facuti pe stare de ‘post-adio’ pana la recunoasterea oficiala a prezervativului. Prea multe sarbatori calendaristice pentru un singur popor crestin.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s