Anacronici

woman-touching-window

Mai schimb câte o scrisoare cu Dumnezeu,
scrie greu, căznit, pe omăt degradabil,
cu păsări negre, flămânde,
le rupe vântul zborul în silabe
şi copacii îşi ţin cratimele cu dinţii.
Eu le scriu pe geamul ruşinat de respiraţia caldă,
degetul formează literele elegant,
întârziind să guste scaieţi de ger.
Ne scriem banalităţi eu şi Dumnezeu,
cele mai frumoase clipe de care timpul
se descotoroseşte fără să se uite înapoi.
Toate emoţiile tremură fără plic, la vedere
şi nimeni nu-şi mai face timp să vadă.
Mai schimb câte o scrisoare cu Dumnezeu,
altfel cuvântul n-ar mai cunoaşte odihna.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s