Locuri goale

clouds

Pierd răcnet de paşi în ceruri,

norii se-ncruntă şi-şi cer tăcerea înapoi.

– M-a lăsat de izbelişte azi noapte,

le strig, a plecat cu toate încercările mele …

– Umbli goală şi-l mânii pe Dumnezeu,

mă prinde de umeri 

mama sufletelor de vată,

agăţându-mi de trup

petece moi, copii de cârpă albă,

care chicotesc fără să le pese

că mă zgârie cu strungăreţele.

– M-a lăsat întunericului, azi noapte,

a plecat, şi de data asta

nu se va mai întoarce.

Ploile îl plâng, în rafale,

şi le trag pe obraji,

nu vreau să mă mai întorc

acolo unde el nu mai e.

Calc pe ceruri şi pe inima lui Dumnezeu,

ca pe o piatră de moară.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s