Desfraul mintilor cuminti

satra

Ea era Zaza. Tiganul batran fusese mare lautar dar taica-sau se luase cu una  dintre argintari. Bause toata noaptea invartind un miel pe jar cand ii veni sorocul tigancii si pana la primarie Zaraza isi pierduse din fuste ramanand doar cu flori in par. Avea ochii verzi ca smaraldele, lungiti pe pometi pana in burta tamplelor, nasul drept privind sever la buzele pline, mustind de dulceata ca naravul piersicilor. Trupul subtire fusese tinut cu usurinta ascuns de hainele cu tesatura moarta si fara geometrie alese de maica-sa. Cand taica-sau a plecat sa-i faca un colan noptii femeia si-a luat fata si-a fugit de satra. Zaza fura si cele mai bine pazite minti inca de la 14 ani. Se aciuara la o cucoana, nevasta de chirurg de renume careia maica-sa ii dadea in carti de vreo doi ani. Pentru o camera la umbra garajului se ocupau de casa si de gatit. Madam Pietreanu nu avea copii si curand Zaza incepu sa fie rasfatata de toti adultii din casa. Batranul chirurg o ajuta sa se pregateasca pentru Facultatea de Medicina iar nevasta-sa se ingriji de trusoul pentru cand o fi mireasa. Daca ar fi ramas in satra ar fi avut probabil deja cativa copii. Mama Zazei pleca si ea pe luna plina, in noaptea primei brume si a pijamalelor flanelate. Zaza fu de neconsolat cateva luni si desi mintea trecu cu aroganta printre examene inima i se lasa sa cada grea pana in miezul durerii. Pietrenii au tinut linia vietii departe de umbre cocolosind in soare candorile reticente la maturizare. N-au existat oameni mai calificati pentru meseria de parinte decat Pietrenii. Dumnezeu aflat in trecere lasase sa-i scape printre degete unul din acele destine pe care le tinea pentru ocazii speciale. De cealalta parte a drumului , inglodat in datorii, lungind un pahar de bere proasta nici Dracul nu statea degeaba.

Zaza absolvi facultatea cu rezultate exceptionale, isi incepu rezidentiatul la unul din spitalele de elita ale Bucurestilor si in urmatorii opt ani deveni unul dintre cei mai apreciati medici pediatri ai capitalei. Zaza nu dadea timp vulnerabilitatii sa se ascunda sub piele, o confrunta cu o lume magica cu zane si inorogi, cu apa vie si vrajitori intelepti. Cand dadea peste cate un incapatanat se acompania la mandolina dar zambetul nu-i parasea trasaturile frumoase nici in intimitatea lui noapte buna. La o aniversare a Pietrenilor niste prieteni de familie venira insotiti de un nepot abia intors din indepartata America. Barbatul emana o aroganta pasnica si schimbara priviri dezbracate de cuvinte fara rost. Spre finalul serii ii propuse sa o conduca acasa. Pietrenii o ajutasera sa-si cumpere un apartament cu doua camere intr-o zona cocheta. Invitat la o cafea barbatul accepta fara sa ezite dar pasii blamara cateva minute mai tarziu impulsul usuratic cand interiorul camerei il purta in decorurile pline de pasiune si culori, de ademeniri rautacioase ale satrelor de tigani. Zaza apartinea unei lumi fascinante dar de neatins fara manusi de protectie si sali izolate de cinematograf. A scos din joben o inflexiune sagalnica a vocii dupa care glumind tandru a parasit scena in drum spre o vizita la spital inventata pe moment. Apelul fusese emis de un pager pierdut in negura prejudecatilor.

Robert pierdu batalia cu dragostea de sine si nu-si aminti sa fi fost mai fericit decat atunci cand dupa o saptamana Zaza ii deschise usa atat cat s-o acopere cu trandafiri. 

– Zaza Zaibov juri sa spui adevarul si numai adevarul …

-Jur.

-Cand ati inceput procesul de otravire a defunctului Robert Mamoleanu?

-De la prima intalnire.

Murmurele violente din sala au speriat transa in care cazuse de la moartea lui Robert. Lovitura de ciocan rastindu-se la multime pentru a recupera putina liniste aproape ca i-a intors stomacul pe dos. 

-De la prima intalnire … Cu ce gresise Robert Mamoleanu? Conform declaratiei martorilor v-ati intalnit pentru prima data la o cina cu doar cateva saptamani inainte si nu exista niciun martor care sa declare ca a mai existat o alta intalnire. V-a murit in brate, nu-i asa?

-A murit in timp ce ma cerea de sotie. L-am iubit.

-L-ati iubit? L-ati omorat, nu l-ati iubit!

Hohotele au scapat pe cai naravasi cotropind si chip si suflet.

-L-am iubit! si cu ea au urlat de durere noptile fierbinti, mangaierile, soaptele, imbratisarile …

-Daca l-ati iubit de ce l-ati ucis? De ce ati inceput sa-l otraviti inca de prima intanire?

-Venise pe furis …

-Pe furis?

-Noaptea, venise pe furis sa nu-l vada nimeni. Eram secretul si blestemul vietii lui. Era dispretul si furia din mine.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s